GBV – București 2001 Proverbele

1 Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împărat al lui Israel,

2 pentru a cunoaşte înţelepciunea şi îndrumarea, pentru a deosebi cuvintele priceperii,

3 pentru a primi îndrumare în prevedere, dreptate, judecată şi nepărtinire;

4 ca să dea chibzuinţă celor simpli, cunoştinţă şi discernământ celui tânăr;

5 cine este înţelept va auzi şi va spori în învăţătură şi cel inteligent va primi sfaturi înţelepte;

6 ca să înţeleagă un proverb şi o pildă, cuvintele înţelepţilor şi tainele lor.

7 Temerea de Domnul este începutul cunoştinţei; nebunii dispreţuiesc înţelepciunea şi îndrumarea.

8 Ascultă, fiul meu, îndrumarea tatălui tău şi nu părăsi învăţătura mamei tale.

9 Pentru că ele vor fi o cunună de har pentru capul tău şi lănţişoare în jurul gâtului tău.

10 Fiul meu, dacă nişte păcătoşi te vor ademeni, nu te învoi.

11 Dacă vor zice: „Vino cu noi, să pândim sânge, să întindem curse fără temei celui nevinovat;

12 să-i înghiţim de vii, ca Locuinţa morţilor; şi întregi, ca pe cei care se coboară în groapă:

13 vom găsi tot felul de averi scumpe, ne vom umple casele cu pradă;

14 aruncă sorţul tău printre noi: vom avea toţi o pungă“,

15 fiul meu, să nu porneşti la drum cu ei, fereşte-ţi piciorul de cărarea lor;

16 pentru că picioarele lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge.

17 Pentru că în zadar se întinde laţul înaintea ochilor tuturor celor înaripate.

18 Şi aceştia îşi pândesc sângele lor înşişi, întind cursă pentru sufletele lor.

19 Aşa sunt cărările oricui este lacom de câştig: el ia viaţa stăpânilor lui.

20 Înţelepciunea strigă afară, îşi înalţă glasul în locuri largi;

21 cheamă la capătul străzilor zgomotoase, la intrările porţilor, îşi rosteşte cuvintele în cetate:

22 „Până când, nepricepuţilor, veţi iubi nepriceperea şi până când batjocoritorii îşi vor găsi plăcerea în batjocura lor şi nebunii vor urî cunoştinţa?

23 Întoarceţi-vă la mustrarea mea! Iată, voi revărsa duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele.

24 Deoarece eu am chemat şi voi aţi refuzat să auziţi, mi-am întins mâna şi nimeni n-a luat seama,

25 ci aţi respins orice sfat al meu şi n-aţi vrut nici o mustrare a mea,

26 voi râde şi eu în nenorocirea voastră, îmi voi bate joc, când vă va cuprinde frica.

27 Când vă va cuprinde frica deodată, ca o furtună, şi nenorocirea voastră va veni ca o vijelie, când necaz şi strâmtorare vor veni peste voi,

28 atunci mă vor chema, dar nu voi răspunde; mă vor căuta îndată, dar nu mă vor găsi,

29 pentru că au urât cunoştinţa şi n-au ales temerea de Domnul,

30 n-au vrut nici un sfat al meu, au dispreţuit orice mustrare a mea,

31 deci vor mânca din rodul căii lor şi se vor sătura cu sfaturile lor.

32 Pentru că rătăcirea celor simpli îi va ucide şi bunăstarea nebunilor îi va nimici,

33 dar oricine mă ascultă va locui în siguranţă şi va fi liniştit, fără frică de rău“.