Cornilescu – 1924 Evrei

1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri* şi în multe chipuri, Dumnezeu,

2 la sfârşitul* acestor zile, ne-a vorbit* prin Fiul pe* care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin* care a făcut şi veacurile.

3 El, care* este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine* toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut* curăţarea păcatelor şi a şezut* la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

4 ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a* moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.

5 Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul* Meu; astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu* Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”?

6 Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut*, zice: „Toţi* îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”

7 Şi despre îngeri zice: „Din vânturi face* îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui”;

8 pe când Fiului I-a zis: „Scaunul* Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate;

9 Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a* uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”

10 Şi iarăşi: „La* început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

11 Ele* vor pieri, dar Tu rămâi; toate se vor învechi ca o haină;

12 le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaşi; şi anii Tăi nu se vor sfârşi.”

13 Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi* la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale”?

14 Nu sunt oare* toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni* mântuirea?