Iacov înaintea lui Faraon
47:1 Și Iosif a venit și i-a vorbit lui Faraon și i-a zis: „Tatăl meu, frații mei, turmele lor, cirezile lor și tot ce au ei au venit din țara Canaanului; și, iată, sunt în ținutul Gosen“.
47:2 Și a luat cinci bărbați dintre frații săi și i-a prezentat înaintea lui Faraon.
47:3 Și Faraon le-a zis fraților lui: „Care este ocupația voastră?“. Și ei i-au zis lui Faraon: „Robii tăi sunt păstori, atât noi, cât și părinții noștri“.
47:4 Și i-au zis lui Faraon: „Am venit să locuim temporar în țară, fiindcă nu este pășune pentru turmele pe care le au robii tăi, căci foametea este mare în țara Canaanului; și acum, te rugăm, să locuiască robii tăi în ținutul Gosen“.
47:5 Și Faraon i-a vorbit lui Iosif, zicând: „Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.
47:6 Țara Egiptului este înaintea ta; așază-i pe tatăl tău și pe frații tăi în partea cea mai bună a țării: să locuiască în ținutul Gosen. Iar dacă știi printre ei oameni destoinici, pune-i căpetenii peste vite, peste ce este al meu“.
47:7 Și Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, și l-a prezentat înaintea lui Faraon. Și Iacov l-a binecuvântat pe Faraon.
47:8 Și Faraon i-a zis lui Iacov: „Câte sunt zilele anilor vieții tale?“.
47:9 Și Iacov i-a zis lui Faraon: „Zilele anilor pribegiei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele și nu ajung la zilele anilor vieții părinților mei în zilele pribegiei lor“.
47:10 Și Iacov l-a binecuvântat pe Faraon și a ieșit dinaintea lui Faraon.
47:11 Și Iosif i-a așezat pe tatăl său și pe frații săi și le-a dat o stăpânire în țara Egiptului, în partea cea mai bună a țării, în țara lui Ramses, cum poruncise Faraon.
47:12 Și Iosif îi hrănea cu pâine pe tatăl său, pe frații săi și toată casa tatălui său, după familiile lor1.
Scumpete în Egipt
47:13 Și în toată țara nu era pâine, căci foametea era foarte mare; și țara Egiptului și țara Canaanului erau istovite de foamete.
47:14 Și Iosif a strâns tot argintul care se afla în țara Egiptului și în țara Canaanului pentru grâul pe care-l cumpărau; și Iosif a adus argintul în casa lui Faraon.
47:15 Și, când s-a terminat argintul în țara Egiptului și în țara Canaanului, toți egiptenii au venit la Iosif, zicând: „Dă-ne pâine! De ce să murim în fața ta? Căci nu mai avem argint“.
47:16 Și Iosif le-a zis: „Dați vitele voastre, și vă voi da [pâine] în schimbul vitelor voastre, dacă vă lipsește argintul“.
47:17 Și și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, al oilor din turme, al vitelor din cirezi și al măgarilor. Și în anul acela i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor vitelor lor.
47:18 Și anul acela s-a sfârșit; și au venit în următorul an și i-au zis: „Nu vom ascunde domnului meu că ne lipsește argintul, iar animalele noastre sunt ale domnului meu; și n-a rămas nimic înaintea domnului meu, decât trupurile noastre și ogoarele2 noastre.
47:19 Pentru ce să pierim înaintea ochilor tăi, atât noi cât și ogoarele noastre? Cumpără-ne pentru pâine, pe noi și ogoarele noastre, și noi și ogoarele noastre îi vom fi robi lui Faraon; și dă-ne sămânță, ca să trăim și să nu murim și să nu se pustiască țara“.
47:20 Și Iosif a cumpărat tot pământul Egiptului pentru Faraon, pentru că egiptenii și-au vândut fiecare ogorul lui, fiindcă îi apăsa foametea. Și pământul a ajuns al lui Faraon.
47:21 Și a mutat poporul în cetăți, de la o margine a hotarelor Egiptului până la cealaltă margine a lui.
47:22 Numai pământul preoților nu l-a cumpărat, fiindcă preoții aveau o parte rânduită3 de la Faraon și mâncau din partea pe care le-o dădea Faraon; și ei nu și-au vândut pământul.
47:23 Și Iosif a zis poporului: „Iată, v-am cumpărat astăzi, pe voi și pământurile voastre, pentru Faraon; iată sămânță pentru voi: însămânțați pământul.
47:24 Și va fi așa: la secerișuri îi veți da lui Faraon a cincea parte, iar celelalte patru părți vor fi ale voastre, pentru sămânța câmpului și pentru mâncare, pentru voi și pentru cei care sunt în casele voastre și pentru mâncarea copiilor voștri“.
47:25 Și i-au zis: „Tu ne-ai salvat viața! Să căpătăm favoare în ochii domnului meu și vom fi robi ai lui Faraon“.
47:26 Și Iosif a făcut o lege până în ziua aceasta asupra pământurilor Egiptului, ca a cincea parte să fie a lui Faraon. Numai pământurile preoților n-au fost ale lui Faraon.
47:27 Și Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen; și au avut proprietăți în el și au fost roditori și s-au înmulțit foarte mult.
Sfârşitul lui Iacov se apropie
47:28 Și Iacov a trăit în țara Egiptului șaptesprezece ani; și zilele lui Iacov, anii vieții sale, au fost o sută patruzeci și șapte de ani.
47:29 Și s-au apropiat zilele lui Israel ca să moară. Și l-a chemat pe fiul său, Iosif, și i-a zis: „Dacă am căpătat favoare în ochii tăi, te rog, pune-ți mâna sub coapsa mea și arată-mi bunătate și credincioșie; te rog, să nu mă îngropi în Egipt.
47:30 Ci, când voi fi culcat cu părinții mei, să mă duci din Egipt și să mă îngropi în mormântul lor“. Și el a zis: „Voi face după cuvântul tău“.
47:31 Și el a zis: „Jură-mi!“. Și i-a jurat. Și Israel s-a închinat pe capul patului4.