Frica lui Iacov
32:1 Și Iacov a plecat pe drumul său și l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu.
32:2 Și, când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“. Și a pus numele locului aceluia: Mahanaim1.
32:3 Și Iacov a trimis soli înaintea feței sale la Esau, fratele său, în țara Seir, în câmpia Edomului.
32:4 Și le-a poruncit, zicând: „Așa îi veți vorbi lui Esau, domnul meu: Așa vorbește Iacov, robul tău: Am locuit temporar la Laban și am rămas la el până acum.
32:5 Și am boi și măgari, oi și robi și roabe; și am trimis să spună domnului meu, ca să capăt favoare în ochii tăi“.
32:6 Și solii s-au întors la Iacov, zicând: „Am ajuns la fratele tău, la Esau; și el vine în întâmpinarea ta și patru sute de bărbați sunt cu el“.
32:7 Atunci Iacov s-a temut foarte mult și s-a tulburat; și i-a despărțit pe oamenii care erau cu el, și oile, și boii, și cămilele, în două cete.
32:8 Și a zis: „Dacă va veni Esau la o ceată și o va bate, atunci cealaltă ceată care a rămas va scăpa2“.
Rugăciunea lui Iacov
32:9 Și Iacov a zis: „Dumnezeul tatălui meu Avraam și Dumnezeul tatălui meu Isaac, Doamne, care mi-ai zis: Întoarce-te în țara ta și la rudele tale și-ți voi face bine;
32:10 eu sunt nevrednic de3 [cea mai mică dintre] toate îndurările și de toată credincioșia pe care ai arătat-o robului Tău, căci am trecut peste acest Iordan doar cu toiagul meu și acum am ajuns două cete.
32:11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau; căci mă tem de el, ca nu cumva să vină și să mă lovească pe mine, pe mame și pe copii.
32:12 Și Tu ai zis: Cu adevărat îți voi face bine și voi face sămânța ta ca nisipul mării, care nu se poate număra datorită mulțimii ei“.
32:13 Și a rămas acolo în noaptea aceea; și a luat din tot ce i-a căzut în mână un dar pentru Esau, fratele său:
32:14 două sute de capre și douăzeci de țapi; două sute de oi și douăzeci de berbeci;
32:15 treizeci de cămile alăptătoare și mânjii lor; patruzeci de vaci și zece tauri; douăzeci de măgărițe și zece măgăruși.
32:16 Și le-a dat în mâna robilor săi, fiecare turmă în parte. Și le-a zis robilor săi: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între turme“.
32:17 Și i-a poruncit celui dintâi, zicând: „Dacă te va întâlni fratele meu, Esau, și te va întreba, zicând: «Al cui ești, unde mergi și ale cui sunt acestea dinaintea ta?»,
32:18 atunci să-i spui: «Ale robului tău, Iacov: este un dar trimis domnului meu, Esau; și, iată, el însuși vine după noi»“.
32:19 Și a poruncit și celui de-al doilea și celui de-al treilea și tuturor celor care mergeau după turme, zicând: „Cu aceste cuvinte să-i vorbiți lui Esau, când îl veți găsi.
32:20 Și-i veți mai spune: Iată, robul tău, Iacov, vine după noi“. Căci el își zicea: „Îl voi potoli4 cu darul care merge înaintea mea și apoi voi vedea fața lui; poate mă va primi5“.
32:21 Și darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în noaptea aceea în tabără.
32:22 Și s-a sculat în noaptea aceea și le-a luat pe cele două soții ale sale, pe cele două roabe ale sale și pe cei unsprezece copii ai săi și a trecut vadul Iabocului.
32:23 Și i-a luat și i-a trecut peste pârâu6 și a trecut tot ce avea.
Lupta lui Iacov, Israel
32:24 Și Iacov a rămas singur; și un Om S-a luptat cu el până la revărsatul zorilor.
32:25 Și, când a văzut că nu-l învinge, i-a atins încheietura șoldului; și s-a scrântit încheietura șoldului lui Iacov, pe când Se lupta cu el.
32:26 Și i-a zis: „Lasă-Mă să Mă duc, căci se revarsă zorile“. Și el I-a zis: „Nu Te voi lăsa să pleci, decât dacă mă vei binecuvânta“.
32:27 Și i-a zis: „Care îți este numele?“. Și el a spus: „Iacov“.
32:28 Și i-a zis: „Numele tău nu se va mai chema Iacov, ci Israel7, fiindcă te-ai luptat8 cu Dumnezeu și cu oameni și ai învins“.
32:29 Și Iacov L-a întrebat și a zis: „Spune-mi, Te rog, numele Tău“. Și El a zis: „Pentru ce Mă întrebi de numele Meu?“. Și l-a binecuvântat acolo.
32:30 Și Iacov a pus locului aceluia numele Peniel9: „Căci L-am văzut pe Dumnezeu față în față, și sufletul meu a fost scăpat“.
32:31 Și răsărea soarele peste el când trecea de Peniel; și el șchiopăta din șold.
32:32 De aceea, până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul încheieturii șoldului, căci El l-a atins pe Iacov la încheietura șoldului, peste tendon.