Rebeca cerută în căsătorie pentru Isaac
24:1 Și Avraam era bătrân, înaintat în zile; și Domnul îl binecuvântase pe Avraam în toate.
24:2 Și Avraam i-a zis celui mai bătrân rob al său din casa lui, care era mai-mare peste toate averile sale: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea.
24:3 Și te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului, că nu-i vei lua fiului meu soție dintre fiicele canaaniților printre care locuiesc;
24:4 ci vei merge în țara mea și la rudele mele și-i vei lua soție fiului meu Isaac“.
24:5 Și robul i-a zis: „Poate că femeia nu va voi să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să-l duc din nou pe fiul tău în țara din care ai venit?“.
24:6 Și Avraam i-a zis: „Să nu cumva să-l duci din nou pe fiul meu acolo!
24:7 Domnul Dumnezeul cerurilor, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara mea de naștere și care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», El Însuși Îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta și de acolo îi vei lua soție fiului meu.
24:8 Și, dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi dezlegat de acest jurământ al meu; numai să nu-l duci din nou pe fiul meu acolo“.
24:9 Și robul și-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la lucrul acesta.
24:10 Și robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat – el avea sub autoritatea sa toate lucrurile de preț ale stăpânului său – și s-a ridicat și s-a dus în Mesopotamia1, la cetatea lui Nahor.
24:11 Și a lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână cu apă, la vremea serii, când ies femeile să scoată apă.
24:12 Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, dă-mi reușită astăzi și arată-i îndurare stăpânului meu, Avraam!
24:13 Iată, eu stau lângă fântâna cu apă, și fiicele oamenilor ies din cetate ca să scoată apă.
24:14 Și fie ca fata căreia îi voi zice: «Te rog, pleacă-ți vadra ca să beau», și care va zice: «Bea! și-ți voi adăpa și cămilele», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru robul tău Isaac; și prin aceasta2 voi cunoaște că i-ai arătat îndurare stăpânului meu“.
24:15 Și a fost așa: înainte de a sfârși el de vorbit, iată, ieșea cu vadra pe umăr Rebeca3, fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam.
24:16 Și fata era foarte frumoasă la înfățișare, era fecioară, și niciun bărbat n-o cunoscuse. Și a coborât la fântână, și-a umplut vadra și s-a suit.
24:17 Și robul a alergat s-o întâmpine și i-a zis: „Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta“.
24:18 Și ea i-a zis: „Bea, domnul meu!“. Și s-a grăbit, și-a coborât vadra pe mână și i-a dat să bea.
24:19 Și, după ce i-a dat să bea până s-a săturat, i-a zis: „Voi scoate și pentru cămilele tale, până se vor sătura“.
24:20 Și s-a grăbit, și-a golit vadra în adăpătoare și a alergat din nou la fântână să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.
24:21 Și omul se uita uimit la ea și tăcea, ca să cunoască dacă Domnul i-a dat sau nu reușită în călătorie.
24:22 Și a fost așa: după ce cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel de aur pentru nas, greu de o jumătate de siclu, și două brățări pentru mâinile ei, în greutate de zece sicli de aur.
24:23 Și i-a zis: „A cui fiică ești tu? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău ca să găzduim?“.
24:24 Și ea i-a zis: „Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care i l-a născut ea lui Nahor“.
24:25 Și i-a mai zis: „Avem paie și nutreț din belșug, și avem și loc de găzduire“.
24:26 Și omul și-a plecat capul, s-a închinat Domnului
24:27 și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu4 Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Sa față de stăpânul meu; Domnul m-a condus pe drum la casa fraților stăpânului meu“.
24:28 Și fata a alergat și le-a istorisit aceste lucruri celor din casa mamei sale.
24:29 Și Rebeca avea un frate, iar numele lui era Laban. Și Laban a alergat afară la acel om, la fântână.
24:30 Și a fost așa: când a văzut inelul pentru nas și brățările pe mâinile surorii sale și când a auzit cuvintele Rebecăi, sora sa, zicând: „Așa mi-a vorbit omul acela“, s-a dus la acel om. Și, iată, el stătea lângă cămile, la fântână.
24:31 Și i-a zis: „Vino înăuntru, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Căci am pregătit casa și un loc pentru cămile“.
24:32 Și omul a intrat în casă; și au scos șaua de pe cămile, le-au dat paie și nutreț cămilelor și i-au dat apă pentru spălarea picioarelor lui și ale oamenilor care erau cu el.
24:33 Și i-au pus de mâncare. Dar el a zis: „Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus“. Și [Laban] a zis: „Vorbește“.
24:34 Și el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam.
24:35 Și Domnul l-a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare; i-a dat oi, boi, argint, aur, robi, roabe, cămile și măgari.
24:36 Și Sara, soția stăpânului meu, i-a născut un fiu la bătrânețe stăpânului meu; și lui i-a dat tot ce are.
24:37 Și stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: Să nu-i iei soție fiului meu dintre fiicele canaaniților în a căror țară locuiesc,
24:38 ci să te duci negreșit la casa tatălui meu și la rudele mele și să-i iei soție fiului meu.
24:39 Și i-am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze.
24:40 Și el mi-a zis: Domnul, înaintea Căruia umblu, Îl va trimite pe Îngerul Său împreună cu tine și-ți va da reușită în călătoria ta, ca să-i iei soție fiului meu dintre rudele mele și din casa tatălui meu.
24:41 Când te vei duce la rudele mele, atunci vei fi dezlegat de jurământul meu. Și, dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.
24:42 Și eu am venit astăzi la fântână și am zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă vrei acum să îmi dai reușită în drumul meu pe care merg,
24:43 iată, stau lângă fântâna cu apă și fie ca fata care va ieși să scoată apă și căreia îi voi zice: «Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta»,
24:44 și care îmi va zice: «Bea! și voi scoate și pentru cămilele tale!», aceea să fie femeia pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu.
24:45 Și, înainte să fi sfârșit eu de vorbit în inima mea, iată, Rebeca a ieșit cu vadra ei pe umăr și a coborât la fântână și a scos apă. Și i-am zis: Dă-mi, te rog, să beau.
24:46 Și ea s-a grăbit, și-a coborât vadra de pe umăr și a zis: Bea! și-ți voi adăpa și cămilele. Și am băut; și ea a adăpat și cămilele.
24:47 Și am întrebat-o și i-am zis: A cui fiică ești tu? Și ea a zis: Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca. Și i-am pus inelul în nas și brățările pe mâini.
24:48 Și mi-am plecat capul și m-am închinat Domnului; și L-am binecuvântat pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, stăpânul meu, care m-a dus pe calea cea dreaptă5, ca să o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său.
24:49 Și acum, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie stăpânului meu, spuneți-mi; și, dacă nu, spuneți-mi, ca să mă întorc spre dreapta sau spre stânga“.
24:50 Și Laban și Betuel i-au răspuns și i-au zis: „Lucrul acesta vine de la Domnul, noi nu-ți putem vorbi rău sau bine.
24:51 Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și mergi; și să fie soția fiului stăpânului tău, după cum a spus Domnul“.
24:52 Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului.
24:53 Și robul a scos obiecte6 de argint și obiecte de aur și haine și le-a dat Rebecăi; și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei.
24:54 Și au mâncat și au băut, el și oamenii care erau cu el, și au rămas acolo. Și s-au sculat dimineața; și el a zis: „Lăsați-mă să plec la stăpânul meu“.
24:55 Și fratele și mama ei i-au zis: „Să mai rămână cu noi fata câteva zile, [măcar vreo] zece; după aceea să meargă“.
24:56 Și el le-a zis: „Nu mă opriți, deoarece Domnul mi-a dat reușită în călătoria mea; lăsați-mă să plec, ca să merg la stăpânul meu“.
24:57 Și au zis: „Vom chema fata și o vom întreba“.
24:58 Și au chemat-o pe Rebeca și i-au zis: „Vrei să te duci cu omul acesta?“. Și ea a zis: „Da, vreau“.
24:59 Și i-au dat drumul Rebecăi, sora lor, și doicii ei, și robului lui Avraam și oamenilor lui.
24:60 Și au binecuvântat-o pe Rebeca și i-au zis: „Tu, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii; și sămânța ta să stăpânească poarta vrăjmașilor ei“.
24:61 Și Rebeca și slujnicele ei s-au ridicat, au încălecat pe cămile și l-au urmat pe omul acela. Și robul a luat-o pe Rebeca și a plecat.
24:62 Și Isaac venise de la fântâna7 Lahai-Roi, căci locuia în țara de la sud.
24:63 Și Isaac ieșise la câmp spre seară, ca să mediteze. Și-a ridicat ochii, s-a uitat și, iată, veneau niște cămile.
24:64 Și Rebeca și-a ridicat ochii, l-a văzut pe Isaac și s-a dat jos de pe cămilă.
24:65 Și ea îi zisese robului: „Cine este omul acesta care vine pe câmp ca să ne întâmpine?“. Și robul i-a zis: „Este stăpânul meu“. Și ea și-a luat vălul și s-a acoperit.
24:66 Și robul i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
24:67 Și Isaac a dus-o în cortul Sarei, mama sa; a luat-o pe Rebeca și ea i-a fost soție și el a iubit-o. Și Isaac a fost mângâiat pentru moartea mamei sale.