Un nou personaj apare pe scenă: Ha­man agaghitul. Influenţa acestui om seducător asupra slabului Assuerus (Ahaşveroş) îl ridică în curând într-o poziţie de putere. Numai că Haman îşi scoate ­masca! Este vorba de un membru al fa­mi­liei împărăteşti a lui Amalec (Agag, probabil titlul împăraţilor amaleciţi; comp. Numeri 24.7;     1 Sam. 15.8). În faţa unui astfel de om, Mar­doheu n-ar şti să se plece. Nu declaraseDumnezeuso­lemn,încă delaînce­putuldru­mului prin pustie: „Dom­nul va purta război cu Amalec din ge­neraţie în ge­neraţie“ (Exod 17.16), şi mai târziu: „Adu-ţi amin­te de ce ţi-a făcut Ama­lec pe drum ... să nu uiţi!“ (Deut. 25.17-19)? Faptul acesta este de ajuns să-l îm­piedice pe credin­ciosul is­raelit să arate cel mai mic respect unui vrăjmaş al Domnului. Seco­le­le care au tre­cut de când au fost făcute aceste afirmaţii divine n-au scăzut nimic din puterea lor. În ce ne pri­veşte, să nu fim mai toleranţi faţă de lume şi faţă de prinţul ei decât au fost primii creştini!

Din punct de vedere omenesc, atitudinea lui Mardo­heu pare fără sens, iar consecinţele, nu numai pentru el, ci şi pentru între­gul popor, sunt îngro­zi­toa­re, fără nici o proporţie cu vina reproşată. Totuşi, Mardo­heu a împlinit Cuvântul fără să se preocupe de conse­cinţe, şi aceasta este ceea ce şi noi trebuie să facem întotdeauna.