9

Decembrie

Rugaţi-vă pentru noi. Evrei 13.18

Veşnicia va descoperi odată cât de mare era puterea şi cât de multe binecuvântări erau ascunse în rugăciune aici pe pământ. Câţi din bolnavii noştri care se pare că nu fac nimic în lucrarea Domnului au întărit din aşternutul lor singuratic zi de zi, mâinile multor slujitori ai lui Dumnezeu care lucrau în apropiere sau la depărtare. Şi câţi dintre săracii care au putut să pună pentru lucrarea lui Dumnezeu numai o sumă foarte mică, au stăruit înaintea vistieriei lui Dumnezeu în ascuns pentru binecuvântările poporului şi a lucrării Domnului. Şi odată Domnul va descoperi toate acestea. Pe timpul împăratului David cei care trebuiau să rămână acasă pe timpul luptei au primit jumătate din avuţiile dobândite în luptă (1 Sam. 30.24-25). De n-ar fi inimile celor care stau acasă moleşite pentru rugăciune! Nu se observă în zilele noastre o lipsă a vieţii de rugăciune? Chiar şi în această lucrare încât se găsesc atât de puţini stăruitori adevăraţi? Timpurile nu au fost niciodată aşa de serioase şi de primejdioase ca astăzi. Duhul Sfânt este adesea întristat şi înfrânat şi de aceea lipseşte puterea şi seriozitatea rugăciunii. Dar fiecare se întreabă: De ce?
Cât de mult interes există în privinţa lucrurilor personale pe când lucrările Domnului stau în urmă şi inima aproape nu bate deloc cu ele. De s-ar trezi acei la care există această stare şi s-ar ruşina în faţa lui Dumnezeu şi s-ar umili. Rugăciunea pentru slujitorii Domnului, care de fapt stau în prima linie de luptă contra duşmanului este foarte importantă şi de folos pentru întărirea credinţei.
Rugăciunea cea mai bună este aceea care izvorăşte dintr-o puternică nevoie lăuntrică. Cu toţii am experimentat acest lucru. Când viaţa noastră decurge cu seninătate şi normal, atunci şi rugăciunile noastre înclină să fie monotone şi uneori plictisitoare.