8

Mai

DIMINEAŢA

Dar cel vindecat nu ştia cine este. Ioan 5:13

Timpul trece repede pentru cei fericiţi şi sănătoşi, dar sărmanului slăbănog trebuie să i se fi părut o veşnicie cei treizeci şi opt de ani de boală. De aceea, atunci când Isus 1-a vindecat printr-un cuvânt în faţa scăldătorii din Betesda, a simţit o extraordinară schimbare. Ca şi el, păcătosul care a fost paralizat de disperare săptămâni şi luni la rând, aşteptând îndurerat o schimbare, este foarte conştient de bucuria şi pacea pe care i-o aduc cuvintele lui Isus. Răul îndepărtat este prea mare pentru a putea fi nimicit pe nesimţite, viaţa nouă este prea minunată ca să poţi sta liniştit în continuare, şi schimbarea este prea miraculoasă ca să nu fie percepută. Totuşi, sărmanul om nu ştia cine este Autorul vindecării sale. Nu ştia nimic despre sfinţenia persoanei Sale, despre slujbele pe care le îndeplinea, ori despre misiunea care îl adusese printre fii oamenilor. Mulţi ignoră că Isus este Cel care le-a adus vindecare prin sângele Său. Totuşi, noi nu trebuie să ne grăbim să-i Condamnăm pentru această necunoştinţă; unde vedem că urletele sunt salvate, trebuie să credem că mântuirea a fost primită. Duhul Sfânt îi face pe oameni să se pocăiască înainte de a-i face sfinţi. Cel care nu ştie mare lucru va şti în curând totul. Ignoranţa este, totuşi, un mare rău, fiindcă acest sărman om a fost chinuit de farisei şi nu a ştiut să le răspundă după cum meritau. Este bine să fii în stare să răspunzi vrăjmaşilor, dar nu o putem face dacă Domnul Isus nu ne luminează mintea. Vindecarea ignoranţei a urmat însă curând vindecării bolii, fiindcă slăbănogul a fost vizitat de Domnul în templu. După această vizită, a fost găsit mărturisind că „Isus era Acela care-l făcuse sănătos" (Ioan 5:15). Doamne, dacă m-ai salvat, arată-te ca să te pot mărturisi fiilor oamenilor.

SEARA

Imprieteneşte-te, dar, cu Dumnezeu. Iov 22:21

Dacă vrem să ne împrietenim cu Dumnezeu şi să avem pace, trebuie să-L cunoaştem aşa cum ni s-a descoperit — nu numai în unitatea esenţei şi existenţei sale, ci şi în pluralitatea persoanei Sale. „Dumnezeu a spus: să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Genesa 1:26). Omul nu ar trebui să fie mulţumit până nu ştie ceva despre acel „noi" din care a luat fiinţă. Tânjeşte să-L cunoşti pe Tatăl; îngroapă-ţi fruntea la pieptul Lui în căinţă adâncă, şi mărturiseşte că nu eşti demn să fii numit copilul Său. Primeşte sărutarea iubirii Sale. Pune inelul credincioşiei Sale pe degetul tău. Aşează-te la masa sa, şi veseleşte-ţi inima cu harul Său. Apoi priveşte mai departe şi caută să afli mai multe despre fiul lui Dumnezeu, care este strălucirea slavei Tatălui Său, dar care, totuşi, prin nemărginita bunătate a harului, a devenit om de dragul nostru. Cunoaşte-1 în complexitatea unică a naturii Sale: Dumnezeu veşnic şi om limitat, în suferinţă. Urmează-L în timp ce merge pe apă cu paşi divini şi se aşează la fântână cuprins de slăbiciune omenească. Nu te opri până când nu ştii mai mult despre Isus ca Prieten, Frate, Soţ şi tot ce ai nevoie. Nu uita nici de Duhul Sfânt. Străduieşte-te să obţii o viziune clară a naturii şi caracterului Său, a atributelor Sale şi a lucrării Sale. Gândeşte-te la Duhul Domnului, care s-a mişcat la începuturi deasupra haosului şi a adus ordine; care vizitează acum haosul sufletului şi creează ordinea sfinţeniei. Priveşte-L ca Domn şi Dătător al vieţii spirituale, ca Luminător, îndrumător, Mângâietor şi Sfinţitor. Priveşte cum, în putere sfântă, coboară asupra capului lui Isus, şi apoi se odihneşte asupra ta, de jur împrejur. O asemenea credinţă inteligentă, scripturală şi experimentală în Trinitatea Unită este a ta dacă II cunoşti cu adevărat pe Dumnezeu. O asemenea cunoaştere îţi aduce pace într-adevăr!