7

Mai

Text: Fapte 7:54-60 

         Dar Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stînd in picioare la dreapta lui Dumnezeu... Fapte 7:55

UN CRÎMPEI DIN GLORIA CEREASCĂ

Moartea este ultimul mare duşman al creştinului. Ea este descrisă ca umblarea „prin valea umbrei morţii" (Psalmul 23:4). Isus a îndepărtat boldul ei, care este păcatul (1 Cor. 15:56), dar cu toate că ea continuă să producă nelinişte, Dumnezeu ne va da un har special pentru acel timp. Acest lucru a fost ilustrat de viaţa lui D.L. Moody. Cînd marele evanghelist era pe patul morţii, familia şi prietenii s-au adunat pentru a-şi lua rămas bun. Crezînd că momentul a sosit, încet, încet au început să iasă din cameră. În acel moment au auzit o mişcare. Intorcîndu-se, l-au găsit pe Moody cu ochii deschişi şi mintea aparent limpede. Cineva a început să se roage, dar Moody l-a întrerupt: „Nu vă rugaţi să mai trăiesc. I-am văzut pe Dwight şi Irene (doi nepoţi care muriseră). Am văzut faţa lui Isus şi sînt satisfăcut. Pămîntul se îndepărtează, cerul se deschide. Dumnezeu mă cheamă. Aceasta este ziua încoronării mele!"
Înainte de-a fi ucis cu pietre, Ştefan L-a văzut pe Isus stînd la dreapta Tatălui. Cît de mult l-a putut întări acest lucru! Am auzit de sfinţi pe moarte a căror voce a exprimat dezamăgirea atunci cînd revenindu-şi din starea de inconştienţă au descoperit că sînt încă pe pămînt şi nu în cer.
Poate că Dumnezeu ne va lua la Sine fără să ne avertizeze. Va fi o glorie instantanee! Ori El ne poate da timp de pregătire. Oricare vor fi împrejurările, dacă ne-am încrezut în Cristos ca Mîntuitor, El va fi cu noi atunci cînd vom trece din lumea aceasta şi vom privi primul crîmpei din slava cerească.              - D.J.D.

Dincolo de umbre, voi pătrunde în lumină,
Trecînd perdeaua neagră spre gloria divină,
Păşind din noapte spre ziua veşnică, frumoasă.
De ce numim noi moarte întoarcerea acasă?    - Anonim

Pentru creştin, moartea este ultima umbră a nopţii înainte de răsăritul ceresc