19

Decembrie

Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; Chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi. Proverbe 2.10

Cunoştinţa, chibzuinţă şi priceperea sunt urmările şi roadele înţelepciunii lui Dumnezeu. Dacă aceasta pătrunde în inimă, atunci cunoaşterea este primul rod care îi dă hrană sufletului. Chibzuinţă este scutul ei şi priceperea călăuzeşte şi întăreşte paşii. Calea înţelepciunii duce printr-o lume plină de primejdii şi întunecată, mult îndepărtată de calea celor care L-au uitat pe Dumnezeu, ale căror case se prăbuşesc în adâncul morţii", de aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine şi să ţii cărările celor neprihăniţi." UNDE se GĂSEŞTE această înţelepciune? Dumnezeu ne-o dăruieşte prin Cuvântul Său ca inima să se reînnoiască şi să-i dea sufletului lumină şi viaţă. De aceea Psalmistul spune: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău." După aceea mai spune către Dumnezeu: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Ps. 11.9,11).
Pentru aceasta Dumnezeu dăruieşte Duhul Său tuturor celor care vor să asculte glasul înţelepciunii cereşti, adică „duhul puterii şi al dragostei şi al chibzuinţei."
De aceea în deplină dependenţă, sub călăuzirea Duhului Său să păstrăm îndemnurile Lui! Să le cercetăm cu seriozitate şi să umblăm în frică de El.
Este dureros că mai sunt creştini care citesc măreţul Cuvânt fără să fie atinşi în suflet. Cugetul lor nu tresare şi inima nu trăieşte în adevărul primit. În asemenea situaţii nu se poate ca sufletul să primească lumină şi putere nu poate creşte şi nu se poate dezvolta. Dar celor care sunt devotaţi pentru cauza Domnului, El le va da înţelepciune pentru a propăşi în viaţa spirituală.