2

Martie

O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Psalmul 139.6

Credinciosul se bucură ştiind că Dumnezeu vede toate lucrurile. El se bucură de călăuzirea lui Dumnezeu, care luminându-i calea îl păzeşte de cădere. Credinciosul este atent la cele ce vorbeşte şi la ceea ce lucrează. Chiar în zilele rele de acum când fiii lumii nu se mai întreabă de existenţa Lui nici chiar când lumea se cutremură din temelii, credinciosul îşi aminteşte cu multă pace: „Domnul este în Templul lui cel sfânt. Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri, ochii lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor” (Ps. 11.4).
Ce har nemărginit pentru noi, care odinioară am fost în lumea aceasta departe de Dumnezeu, dar acum suntem lângă El. Evreul avea voie să meargă numai până în faţa cortului, dar noi avem în har intrare slobodă la Dumnezeu Tatăl prin dragostea Lui, arătată în lucrarea de mântuire săvârşită de Domnul Cristos pe Golgota. Lucrarea Lui cea desăvârşită ne-a împăcat cugetele, iar inimile noastre se bucură că ochii lui Dumnezeu privesc cu plăcere spre cei smeriţi. Cât de plăcut trebuie să fie pentru un om când Domnul îi spune: „Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea” (Ps. 32) Această temelie ne face să păşim neclintiţi, călăuziţi şi luminaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, pe drumul spre casa din ceruri, să ne despărţim cu uşurinţă de cele lumeşti şi să gândim cu drag la patria noastră cea de sus. Şi dacă David a cunoscut aceste cărări ale lui Dumnezeu atât de măreţe, cât de mult ar trebui să ne ridicăm noi inima în laudă, mulţumire şi adorare pentru ceea ce Domnul Isus a făcut pentru noi.
Dumnezeu este suveran şi poate să lucreze unde-I place. Se cade însă ca noi să ne supunem autorităţii Lui şi să lucrăm acolo unde ne-a poruncit El. Dumnezeu este Atotputernic să lucreze în cea mai abătută sectă, dar locul nostru după Cuvântul Sfânt este în Adunarea lui Dumnezeu şi nicidecum în altă parte.