21

Decembrie

DIMINEAŢA

El a făcut cu mine un legământ veşnic. 2 Samuel 23:5

Legământul acesta are origini divine. „El a făcut cu mine un legământ veşnic". O, ce mare este cuvântul „El” Opreşte-te, suflete. Dumnezeu, Tatăl veşnic, a făcut un legământ cu tine - da, Dumnezeul care a făcut lumea printr-un cuvânt! El, coborându-se din maiestatea Lui, îţi ia mâna şi face un legământ cu tine. Nu este bunătatea acestei fapte îndestulătoare ca să-ţi trezească inima şi s-o poţi înţelege? „El a făcut cu mine un legământ veşnic". Nu un rege a făcut un legământ cu mine - deşi şi acest lucru ar fi ceva; ci Prinţul regilor de pe pământ, Şadai, Domnul Atotputernic, Iehova din veac, veşnicul Elohim, „El a făcut cu mine un legământ veşnic". Dar ia aminte, este particular ca aplicaţie. „El făcut cu mine un legământ veşnic". În faptul acesta există multă bucurie pentru orice credincios. Pentru mine nu ar însemna nimic dacă El ar fi făcut pace cu lumea; vreau să ştiu dacă a făcut pace cu mine! Nu e mare lucru că a făcut un legământ; vreau să ştiu dacă a făcut un legământ cu mine. Binecuvântat este faptul că El a făcut un legământ cu mine! Dacă Dumnezeu Duhul Sfânt îmi oferă siguranţă, atunci mântuirea este a mea, inima Lui este a mea, El însuşi este al meu - El este Dumnezeul meu. Legământul acesta are durată veşnică. Un legământ veşnic înseamnă un legământ care nu are început şi nici sfârşit. Cât de plăcut este să ştii printre toate nesiguranţele vieţii, că „temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită" (2 Timotei 2:19), şi să ai promisiunea lui Dumnezeu - „nu-Mi voi călca legământul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele" (Psalmi 89:34). Când voi fi pe patul morţii, voi cânta această făgăduinţă împreună cu David, chiar dacă afacerile mele şi membrii familiei nu vor fi în locul pe care-1 doreşte inima mea înaintea lui Dumnezeu.

SEARA

Ţi-am dat haine cusute cu fir şi o încălţăminte de piele de viţel de mare, te-am încins cu in subţire, şi te-am îmbrăcat în mătase. Ezechiel 16:10

Iată cât de mare este generozitatea cu care îngrijeşte Domnul de poporul Său. Ei sunt îmbrăcaţi cu veşminte divine, ca să se vadă fiecare atribut în parte şi să se descopere orice frumuseţe cerească. Nu există nici o artă care să se compare cu arta folosită în mântuirea noastră, şi nici o îndemânare care s-o depăşească pe cea folosită în neprihănirea sfinţilor. Îndreptăţirea a angajat scriitori învăţaţi în toate timpurile bisericii, şi va fi temă de admiraţie pentru veşnicii. Dumnezeu a lucrat într-adevăr „într-un mod neobişnuit". Cu această elaborare sunt amestecate utilitatea şi durabilitatea, comparabile cu o piele de viţel de mare pentru fiinţa noastră. Animalul menţionat aici este necunoscut, dar pielea lui acoperea templul şi din ea se făceau cele mai fine şi trainice încălţări. Neprihănirea care vine prin credinţă în Dumnezeu îndură orice, şi cel care este încălţat cu această încălţăminte cerească traversează deşertul în siguranţă. Poate să păşească chiar peste „lei şi peste năpârci" (Psalmi 91:12). Puritatea şi demnitatea veşmintelor noastre este înfăptuită din inul cel mal subţire. Atunci când îşi sfinţeşte poporul, Domnul îi îmbracă în veşminte preoţeşti albe. Zăpada însăşi nu-i întrece. In ochii oamenilor şi ai îngerilor, ei sunt neasemuit de frumoşi; chiar şi în ochii Domnului sunt fără pată. Îmbrăcămintea regală este delicată şi fină ca mătasea. Nici o cheltuială nu este cruţată, nici o frumuseţe reţinută, nici o strălucire oprită. Şi atunci? Nu există nici o concluzie? Cu siguranţă că simţim recunoştinţă şi exprimăm bucurie. Vino, inimă. Nu refuza cântarea de searlă. Acordează-ţi instrumentele! Atinge-ţi coardele!

Te lasă, suflete, adânc pătruns
De frumuseţea întreitei măreţii!
In armonie, lasă-te condus
Spre laudă, cântare şi iubire.