Psalmul 34

Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a‑L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S‑a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi‑a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a‑i dicta apoi cuvintele acestui psalm. Să‑l imităm pe „acest întristat“. Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.

În v. 11 Îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându‑ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi‑Mă...“ El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să‑L lăudăm împreună cu El (v. 3). Gustaţi – ne spune El – cât de bun este Domnul (comp. cu 1 Petru 2.3).

Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte‑ţi limba de rău, ... depărtează‑te de rău şi fă binele, ... caută pacea şi urmăreşte‑o“ (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10‑12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.