Psalmul 25

Psalmii 16‑24 s‑au ocupat în special cu Hristos, Mesia. Odată cu Psalmul 25 se deschide o altă serie (Psalmii 25‑39), în care privirea ne este îndreptată mai ales înspre „rămăşiţa“ credincioasă şi înspre credincioşi în general.

În timpul citirii psalmilor trebuie să luăm seama la simbolurile ce marchează începutul unei serii de psalmi (în unele versiuni Psalmul 25 şi Psalmul 40 au un asterisc „“ în titlu); şi, de asemenea, să luăm seama la simbolurile din text ce separă ideile principale. Ele ne ajută să remarcăm în Psalmul 25 două rugăciuni: una de la v. 4 la 7 şi alta de la v. 16 la 22 (în unele versiuni v. 4, 8 şi 16 sunt marcate printr-un simbol „Y“).

Cererile din v. 4 şi 5 trebuie luate ca fiind cu totul speciale pentru noi: „...Condu‑mă în adevărul Tău“ (comp. cu Psalmul 43.3). Era un subiect de nespusă bucurie pentru apostolul Ioan să găsească, în familia „alesei doamne“ (2 Ioan 1), copii umblând în adevăr (2 Ioan 4).

Dar cum ar fi posibil mersul, fără a cunoaşte calea şi potecile? Dumnezeu le arată; şi observaţi cum sufletul face progrese (v. 8‑10,12). Totuşi, este impusă o condiţie: „Domnul Se destăinuie (notă: comunică intim) celor care se tem de El“ (v. 12 şi 14). Altfel spus, Dumnezeu nu‑Şi descoperă gândurile şi nu‑Şi face înţeles Cuvântul Său decât acelora care sunt dispuşi să I se supună. Iată de ce domneşte atâta ignoranţă în creştinătate... şi iată de ce, atât de des, aceasta e în chiar sufletele noastre.