11

Decembrie

Fiecare din voi să strângă cât îi trebuie pentru hrană, şi anume un omer de cap, după numărul sufletelor voastre;... din cortul lui. Exodul 16.16

Măsura noastră cerută după Cuvântul lui Dumnezeu şi posibilitatea noastră de recepţionare va fi diferită, dar este o mângâiere de a vedea că Dumnezeu nu le-a dat după posibilitatea lor de a strânge ci după măsura lor de mâncare. De aceea în primul rând nu este important cât citesc eu zilnic în Cuvântul lui Dumnezeu ci important este ca ceea ce am citit să fixez în inimă încât viaţa mea interioară şi creşterea în harul lui Dumnezeu să sporească. Dumnezeu cunoaşte feluritele noastre împrejurări şi El vede această situaţie, nu numai pe cea din afară, ci din inimă. De la o femeie casnică sau de la cei care de dimineaţa până seara târziu trebuie să lucreze pentru traiul zilnic, Domnul nu va aştepta ca ei să citească ore în şir în Cuvântul Său; dar dacă vede în ei o inimă doritoare după Cuvântul Său şi care îl pune în practică, atunci va binecuvânta şi sfertul de oră în aşa măsură încât inima să fie satisfăcută, sufletul îmbărbătat şi credinţa să progreseze.
Cu totul altfel e cu omul care nu foloseşte timpul lui pentru cercetarea atentă a Cuvântului; el va deveni sărac şi fără nici o creştere duhovnicească.
Israelitul trebuia să strângă hrana nu numai pentru el ci şi pentru cei din cortul lui. La fel este şi cu credinciosul care nu e răspunzător numai pentru el ci şi pentru familia sa, ca să aibă hrana zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu. Oare să existe case creştine unde nu se citeşte zilnic Biblia în comun şi să se roage în comun? Aceasta e o mare pierdere. Dacă Dumnezeu îl face pe credincios răspunzător de îngrijirea casei în cele pământeşti (1 Tim. 5.8) atunci îl face mai mult în lucrurile duhovniceşti.
A fi un creştin cu inima împărţită înseamnă a trăi o viaţă deplorabilă şi fără adevărată bucurie. Numai a trăi pentru Cristos înseamnă a trăi din plin.