6

Mai

Iată că voi face să vă ploaie pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară, şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ... Şi casa lui Israel a numit hrana aceasta „mana". Ea semăna cu bobul de coriandru; era albă, şi avea un gust de turtă cu miere. Exodul 16.4-31

Dumnezeu a salvat poporul Israel din robia egipteană. Sângele mielului l-a salvat de judecată. Dar foarte repede după trecerea prin Marea Roşie în ale cărei valuri şi-au găsit sfârşitul duşmanii, se arată nemulţumirea lor prin gândul la oalele cu carne din Egipt. Dar Dumnezeu a purtat poporul cu deplină răbdare, dându-I pentru întreaga călătorie pâine şi carne. Din ceruri a lăsat să plouă pâine. Israeliţii nu au cunoscut-o şi s-au întrebat unii pe alţii: „Man hu?" care se traduce: „Ce este aceasta?" Vitaminele necesare corpului omenesc pentru creştere şi dezvoltare, sunt cunoscute de Dumnezeu mai bine decât ar putea cunoaşte cel mai iscusit om. Şi credeţi că nu conţinea mana aceasta vitaminele necesare vieţii?
La fel a făcut Dumnezeu cu toţi cei pe care ne-a scăpat din robia Satanei, prin sângele Domnului Isus: ne-a dat pentru călătoria prin pustie, pâinea cerească, CUVÂNTUL SĂU. Gustul pâinii cereşti pentru Israel era ca turta cu miere. Ieremia a spus: „Când am primit cuvintele Tale şi le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele” (Ier. 15.16). Apostolul Petru îi îndeamnă pe credincioşi în 1 Petru 2.2: „şi ca nişte prunci născuţi de curând să doriţi laptele duhovnicesc şi curat" (adică Cuvântul lui Dumnezeu). Pâinea vieţii este Domnul Isus şi El cere ca noi să-L iubim, să ne hrănim cu El şi să ne bucurăm de dragostea Lui. Într-adevăr Cuvântul Său este un mărgăritar de mare preţ pe calea prin pustie. De-ar rămâne Cuvântul Său în inimile noastre tot timpul la loc de frunte.
Binecuvântarea stă în legătură cu ASCULTAREA, blestemul în legătură cu neascultarea.