24

Martie

Text: Psalmul 36:5-9          

La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost. Psalmul 36:7

ARIPI BINEVENITE

Primăvara trecută, o pereche de sticleţi şi-au făcut cuib în nucul din grădină. Îmi plăcea să privesc la pasărea mamă care stătea cu multă răbdare clocindu-şi ouăle. Peste cîteva zile, în timp ce priveam de pe prispa casei, am observat o nouă etapă în viaţa acestei familii de păsări. Tatăl zbura deasupra cuibului, iar mama stătea pe marginea lui şi patru guri mici se vedeau agitîndu-se în cuib. Pentru a vedea mai bine, m-am apropiat de pom. Apoi m-am ridicat foarte încet şi am urmărit ce făcea mama puilor. Insă cînd am ajuns prea aproape, mama şi-a desfăcut aripile, acoperindu-şi odoarele. Îşi mişca apoi capul cu repeziciune într-o parte şi alta. Era în gardă, protejîndu-şi puii la adăpostul aripilor ei.
Această imagine minunată a protecţiei mi-a adus aminte de cuvintele lui David din Psalmul 36:7. Cînd a spus că putem să ne adăpostim „la umbra aripilor" lui Dumnezeu, se poate să se fi referit la cuvintele strămoşului său Boaz (Rut 2:12). Boaz i-a spus lui Rut: „Domnul să-ţi răsplătească, ce ai făcut şi plata să-ţi fie deplină din partea Domnului, Dumnezeului lui Israel, sub ale cărui aripi ai venit să te odihneşti!"
Cu siguranţă că şi noi avem nevoie de o asemenea promisiune. Viaţa este plină de pericole, atît fizice cît şi spirituale. Cu toate acestea, ne putem odihni în siguranţă deoarece ştim că Dumnezeu le ştie pe toate. Sîntem acoperiţi de omnipotenţa Sa. Ce refugiu mai bun poate fi decît să trăieşti la umbra aripilor Sale?" - P.R.V.

Sub aripa Lui, oh ce bucurie divină!
Acolo m-ascund, pîn-încercarea se duce;
Şi pînă aici nici răul nu poate să vină
Să-mi tulbure pacea lui Isus, cea dulce.        - Cushing

Pentru creştini, norii negri ai necazului nu sunt decît umbra aripilor lui Dumnezeu.