29

Decembrie

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Isaia 53.5

Cu câţiva ani în urmă un medic evreu călătorea cu vaporul din Italia spre Franţa. În acest timp s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă, care progresa foarte repede, iar culoarea palidă a feţei dădea expresia unei morţi foarte apropiate. Căpitanul vasului, un credincios adevărat, a prins milă faţă de pasagerul său şi la un moment dat l-a vizitat. El l-a atenţionat într-o formă plăcută de situaţia gravă în care se afla şi i-a spus despre mântuirea prin Domnul Isus pe care trebuie să o aibă orice om pentru a putea fi împăcat cu Dumnezeu şi pentru a avea viaţa veşnică.
Mânios şi plin de ură, bolnavul s-a împotrivit căpitanului. Dar acesta nu s-a înfricoşat, deoarece mântuirea sufletului acestui tânăr evreu, îi era mai scumpă ca insultele aduse. L-a lăsat pentru un scurt timp pe bolnav singur, dar numai cu scopul de a merge în cabina sa ca să se roage intens pentru mântuirea acestui suflet. Se întoarse apoi la bolnav şi îngenunchind la patul său, s-a rugat cu voce tare lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului tânărului evreu. În continuare a scos Biblia din buzunar şi a citit, printre altele, şi Isaia 53. Acum a început să se înmoaie gheaţa din inima bolnavului, şi a început să plângă ca un copil. Apoi a început să dovedească pocăinţa inimii lui plină de păcate, după care un val de bucurie l-a cuprins. Cu inima plină de bucurie a plecat acasă în Patria de sus. Ultimele cuvinte au fost: „NĂDEJDEA MEA SE ODIHNEŞTE ÎN ISUS!"
Toată ştiinţa şi filozofia nu pot adăuga o iotă la Cuvântul lui Dumnezeu. Când ni se spune că azi am înaintat, că nu mai suntem unde era lumea la începutul creştinismului, răspundem hotărât că tot adevărul e în Scriptură şi el nu s-a schimbat chiar dacă lumea s-a schimbat.