21

Decembrie

Aşa dar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de DOMNUL. 2 Corinteni 5.6

Nu de mult călătoream cu tramvaiul şi am observat o fetiţă mică care era singură, dar cu toate acestea nu avea nici o grijă şi nu îi era frică. Era ca un portret a unui copil lipsit de griji şi plin de bucurii. Deoarece m-a mirat această stare m-am întors către ea şi am întrebat-o: „Fetiţă, nu ai nici o frică să călătoreşti singură în tramvai?"
Surprinsă de întrebarea mea, s-a uitat ţintă la mine cu ochii ei mari şi frumoşi. A început să râdă şi mi-a spus: „În acest tramvai nu poate să-mi facă nimeni nici un rău căci tăticul meu e vatmanul."
Viaţa noastră se derulează prin această lume cu o viteză de neînvins. Mereu se schimbă: plăcere şi durere, sănătate şi boală, viaţă şi moarte. Indiferent de împrejurări, Tatăl nostru din ceruri este Conducătorul pe calea noastră şi El îşi aţinteşte ochii spre noi. Numai noi nu avem nădejde întotdeauna în El, cum au copiii faţă de părinţi şi de aceea noi nu suntem aşa de fericiţi şi nu putem cânta aşa de liber. Oare nu trebuie să ne dăm seama că în diferitele situaţii ale vieţii noastre ne lipseşte încrederea că, conducătorul şi făuritorul tuturor lucrurilor este Tatăl nostru care ne iubeşte? Dacă avem convingerea că El execută toate lucrurile în bune condiţii, atunci El zi de zi ne va pune pe buze cântări de laudă spre proslăvirea Numelui Său. Trebuie să devenim dependenţi ca un copil faţă de părinţii săi. Un copil se alipeşte de tatăl pentru toate, vine cu orice cerinţă la tatăl şi nu are nici o reţinere în ce priveşte problemele de viitor.
Oare nu vrem să facem şi noi la fel? Avem convingerea că Tatăl nostru ceresc lucrează cum e bine în vieţile noastre şi îi lăsăm toată conducerea în mâna Lui Atotputernică?
Credinţa merge înainte în ascultarea de Dumnezeu. Ea se înalţă deasupra împrejurărilor, deasupra pământului.