15

Noiembrie

DIMINEAŢA

Partea Domnul este poporul Lui. Deuteronom 32:9

Cum sunt ai Lui? Prin alegerea Sa suverană. El i-a ales şi le-a dăruit dragostea Sa. El a făcut acest lucru fără să vadă nimic bun în ei atunci, şi fără să aştepte nimic bun în schimb. El s-a îndurat de cei care a trebuit să se îndure, şi i-a rânduit pentru viaţa veşnică; de aceea, ei sunt ai Lui prin alegere liberă. Ei nu sunt ai Săi numai prin alegere, ci şi prin cumpărare. El i-a cumpărat şi a plătit pentru ei până la ultimul bănuţ, de aceea nimeni nu-I poate disputa titlul. Partea Domnului a fost plătită din plin „nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur...ci cu sângele scump al lui Christos" (1 Petru 1:18-19). Nu există nici un chezaş fals în averea Sa; reclamanţii nu pot ridica nici o plângere. Preţul a fost plătit înaintea curţii, şi biserica este proprietatea Domnului pentru totdeauna. Priveşte urmele de sânge de pe cei aleşi, invizibile pentru ochii omeneşti, dar cunoscute de Christos, fiindcă „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui" (2 Timotei 2:19). El nu uită nici unul din cei pe care i-a răscumpărat dintre foameni. El numără oile pentru care Şi-a dat viaţa, şi ţine minte biserica pentru care s-a dat pe Sine. Ei sunt ai Lui prin cucerire. Ce bătălie a dus în noi înainte de a ne cuceri! Cât timp a asediat inimile noastre! Cât de des ne-a pus termeni de capitulare, dar noi ne-am închis porţile şi ne-am întărit zidurile în faţa Lui. Nu ne amintim momentul în care ne-a cucerit inimile prin furtună? Când şi-a sprijinit crucea de ziduri şi a urcat pe întărituri, punând pe fortăreaţa noastră steagul însângerat al îndurării Sale atotputernice? Da, suntem, într-adevăr, prizonierii cuceriţi de iubirea Sa atotputernică. Fiind aleşi, cumpăraţi şi supuşi, drepturile Posesorului nostru divin. Ne bucurăm că nu suntem ai noştri, şi dorim ca, zi de zi, să facem voia Sa şi să arătăm slava Sa.

SEARA

Întăreşte, Dumnezeule, ce ai făcut pentru noi. Psalmi 68:28

Înţelepciunea şi necesitatea ne fac să îi cerem mereu lui Dumnezeu să întărească ceea ce a făcut în noi. Mulţi creştini au neglijat să facă acest lucru, şi nu se pot învinui decât pe ei înşişi atunci când trec prin încercări şi nefericiri iscate de necredinţă. Este adevărat că Satana încearcă să înece frumoasa grădină a inimii, şi s-o transforme într-o scenă a deznădejdii. Totuşi, este adevărat şi faptul că mulţi creştini deschid singuri porţile, şi cheamă potopul prin nepăsarea lor şi lipsa de rugăciune către Ajutorul lor puternic. Adesea uităm că Autorul credinţei noastre trebuie să fie şi Păstrătorul ei. Candela care ardea în templu nu trebuia să fie lăsată să se stingă niciodată. Trebuia să fie umplută în fiecare zi cu ulei proaspăt. In acelaşi fel, credinţa noastră poate trăi numai dacă este susţinută de uleiul harului, şi putem obţine acest har numai de la Dumnezeu. Ne vom dovedi fecioare neînţelepte dacă nu ne vom asigura ulei de rezervă pentru candele (vezi Matei 25:1-13). Cel care a construit lumea o tine în picioare, altfel ar cădea în abis. Cel care ne-a făcut creştini trebuie să ne păstreze prin Duhul Său, altfel ruina noastră ar li rapidă şi finală. Să cerem deci, seară de seară, har şi putere de la Domnul. Avem un argument puternic cu care să pledăm, fiindcă îi cerem să întărească lucrarea Sa de har - „ce ai făcut pentru noi". Crezi că El va refuza să-şi protejeze şi să-şi susţină lucrarea? Prinde-te numai cu credinţă de puterea Lui, şi toate puterile întunericului, conduse de stăpânul iadului, nu vor putea arunca nici măcar o umbră asupra bucuriei şi păcii tale. De ce să leşini când poţi fi puternic? De ce să fii învins când poţi învinge? O, adu credinţa ta slabă şi darurile tale ofilite la Cel care le poate înviora şi completa! Roagă-te fierbinte: „întăreşte, Dumnezeule, ct ai făcut pentru noi".