Încercările anterioare lipsite de succes nu i-au descu­rajat pe Sanbalat, pe Tobia şi pe Gheşem. Ei îi fac lui Neemia o propunere vicleană: „Vino să ne întâlnim îm­pre­ună...“. Valea Ono (sau a meşteşugarilor: 11.35), fixată ca loc de întâlnire, reprezintă un act de colaborare cu vrăjmaşii po­po­rului lui Dumnezeu. Oferta este res­pinsă, în pofida ameninţărilor care-o însoţesc până la a cincea oară. Apoi o altă cursă îi este întinsă, de data aceasta prin intermediul unui iudeu, Şemaia. Printr-o falsă profeţie, acest slujitor al vrăjmaşului încearcă să-l împin­gă pe Neemia (care nu era preot), la neascultarea de Dom­nul prin cău­tarea unui refugiu în Templu (2 Cor. 11.13; 1 I­oan 4.1). În acelaşi fel au acţionat fariseii cu Domnul Isus. „Ieşi şi pleacă de aici“, Îi spun ei, „pentru că Irod vrea să Te omoare“ (Luca 13.31). Ei au încercat (şi Satan a fost în spatele lor) să-L înfri­coşeze şi să-L abată de pe calea credinţei pe Acela care-Şi îndreptase hotărât faţa să meargă la Ierusalim (Luca 9.51).

Dublul atac, respins de credinciosul Neemia, îl pune pe credinciosul de astăzi în gardă cu privire la două peri­cole extreme: 1. Lărgirea căii, lucrând mână-n mână cu cei care nu se supun Cuvântu­lui; 2. „Închiderea“ într-un sectarism pretenţios şi egoist.