28

Noiembrie

DIMINEAŢA

A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi umbli în adevăr. 3 loan 3

Adevărul era în Gaius, şi Gaius umbla în adevăr. Dacă nu ar fi existat prima condiţie, cea de a doua nu putea să apară; dacă nu s-ar fi spus al doilea lucru despre el, primul ar fi fost o simplă pretenţie. Adevărul trebuie să intre în suflet, să-1 pătrundă şi să-1 sature, altfel nu are nici o valoare. Învăţăturile ţinute ca principii de credinţă sunt ca pâinea ţinută în mână, care nu satură pe nimeni. Dar învăţăturile primite de inimă sunt ca o hrană digerată, care, prin asimilare, susţine şi întăreşte trupul. Adevărul trebuie să fie ca o forţă vie în noi, ca o energie activă, ca o realitate interioară, o parte din esenţa fiinţei noastre. Dacă el este în noi, nu putem să ne despărtim de el. Un om îşi poate pierde hainele sau papucii, dar părţile sale interne sunt vitale, şi nu pot fi scoase fără riscul pierderii vieţii. Creştinul poate muri, dar nu poate nega adevărul. Este o regulă a naturii că cééa ce este înăuntru afectează ceea ce este în afară, după cum lumina străluceşte din centrul lămpii prin sticlă. De aceea, atunci când adevărul este aprins înăuntru, strălucirea sa va lumina în curând viaţa exterioară şi vorbirea. Se spune că mâncarea unor anumiţi viermi colorează coconul de mătase în care cresc. In acelaşi fel, hrana din care trăieşte un om în interior oferă o anumită culoare fiecărui cuvânt şi fiecărei fapte din exterior. Să umbli în adevăr înseamnă o viaţă de integritate, sfinţenie, credincioşie şi simplitate - produsul natural al principiilor adevărului, pe care Evanghelia le învaţă şi Duhul lui Dumnezeu le pregăteşte. Putem să judecăm tainele sufletului după manifestarea lor în vorbirea omului. Fii cu noi astăzi, Duh prea Sfânt, să ne conduci şi să ne guvernezi prin autoritatea Ta divină, astfel încât nimic fals sau păcătos să nu domnească în inimile noastre, ca să nu îşi extindă influenţa rea asupra umblării noastre zilnice între oameni.

SEARA

A căutat binele poporului său. Estera 10:3

Mardoheu era un patriot adevărat. De aceea, atunci când a fost ridicat la cea mai înaltă poziţie de împăratul Ahaşveroş, şi-a folosit poziţia ca să promoveze prosperitatea lui Israel In felul acesta, el a fost un premergător al lui Isus, care, de pe tronul Său de slavă, nu caută interesele Lui, ci îşi pune puterea în slujba poporului Său. Ar fi bine dacă fiecare creştin ar fi un Mardoheu în biserică, luptându-se, după puterea lui, pentru binele acesteia. Unii credincioşi au fost plasaţi în poziţii de afluenţă şi influenţă. Să-şi onoreze Domnul în locurile înalte de pe pământ, şi să mărturisească pentru Isus înaintea oamenilor de seamă. Alţii au ceva mult mai bun: o părtăşie apropiată cu Regele Regilor. Să fie siguri că pledează zilnic pentru cei slabi din popor - cei care se îndoiesc, cei ispitiţi, cei nemângâiaţi. Ar fi o mare onoare pentru ei să mijlocească pentru cei care sunt în întuneric şi nu îndrăznesc să se apropie mai tare de tronul harului. Credincioşii cunoscători în lucrurile lui Dumnezeu pot să-şi slujească Stăpânul mai mult dacă îşi folosesc talentele pentru binele general, şi îşi împart bogăţia de învăţături cereşti cu ceilalţi, arătându-le lucrurile lui Dumnezeu. Cea mai neînsemnată persoană din trupul lui Christos poate căuta binele poporului său. Dorinţa lui, dacă nu poate oferi mai mult, va fi primită. Cel mai creştinesc şi mai fericit drum pentru credincioi este să înceteze să trăiască pentru el însuşi. Cel care ii binecuvântează pe alţii nu poate rămâne nebinecuvântat. Pe de altă parte, căutarea măreţiei personale este un mod de vieţuire rău şi nefericit Parcursul său va fi dureros, şi sfârşitul fatal. Acum este timpul să te întreb, prietene, dacă tu cauţi din toate puterile binele bisericii din care faci parte. Cred că nu îi faci râu prin amărăciune şi scandal, şi nu o slăbeşti prin neglijenţă. Prietene, uneşte-te cu săracii Domnului, poartă-le crucea, fä-le tot binele care îţi stă în putinţă, şi nu îţi vei pierde răsplata.