23

Decembrie

Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci DOMNUL DUMNEZEUL tău, este cu tine în tot ce vei face. Iosua 1.9

Ce poruncă măreaţă pentru Iosua, în care se exprimă nu numai mărimea şi greutăţile ei dar şi îmbărbătarea pentru rezolvarea ei în cele mai bune condiţii. Nu era o cale proprie pe care păşea, nu era o lucrare după închipuirea sa, cu interese proprii. Dumnezeul lui i-a dat aceasta măreaţă însărcinare ca împreună cu tot poporul să treacă Iordanul şi poporul să împartă ţara făgăduită părinţilor lor. Pentru nelegiuirea naţiunii care locuia în această ţară, Dumnezeu a vrut să-i biruiască, să nu rămână nici unul în ţară ca nu cumva să aplece inima poporului Său spre idoli şi să păcătuiască. Dumnezeu a vrut să-l folosească pe Iosua în această lucrare. Pentru aceasta era nevoie de putere şi de îndrăzneală. Dar Dumnezeu care l-a ales pentru această lucrare era şi Izvorul ambelor nevoi ale lui Iosua. Dumnezeu ştia şi de spaima şi de frica pe care o avea de înfruntat şi de aceea a vrut să-l îmbărbăteze cu cuvintele: „Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi.
Nu se întâmplă acelaşi lucru şi cu noi că ne înspăimântăm şi ne înfricoşăm? Dar dacă noi umblăm pe calea Sa, şi luptăm lupta Sa, atunci putem fi fără frică: „Dacă Dumnezeu este cu noi, CINE oare se poate împotrivi?" Pe Pavel, acelaşi Domn îl îmbărbătează: „NU te teme, ci vorbeşte şi nu tăcea căci Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine ca să-ţi facă rău" (Fapt. 18.9-10). Şi acest slujitor spune filipenilor: „să RĂMÂNEŢI TARI în acelaşi duh şi să luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi înspăimântaţi de potrivnici (Fil. 1.27-28). De aceea nici noi să nu ne lăsăm înspăimântaţi şi înfricoşaţi de negura nopţii care ne înconjoară.
Adevăratul creştinism înseamnă o completă predare Domnului Isus Cristos.