Exemplul lui Ezra făcuse deja ca „toţi cei care tremu­rau la cuvintele Dumnezeului lui Israel“ să se smerească împreună cu el (9.4). Acum, ca răspuns la rugăciunea lui, acelaşi simţământ se trezeşte în inimile unei mulţimi foarte mari de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii“ (v. 1). Tinereţea (să fii tânăr) nu te poate împiedica să te întristezi de ceea ce-L dezonorează pe Dumne­zeu. Aceste căsătorii cu per­soane străine amintesc acelora dintre noi care sunt cre­dincioşi despre mondenitate. „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce le­­gă­­tură este între drep­tate şi fărădelege sau ce comu­ni­une are lumina cu întune­ricul? (2 Cor. 6.14). Oare n-am per­mis noi în mul­te ocazii acestui intrus să pătrundă în ca­sele şi în vie­ţile noastre? Tinerii au fost, adesea, pri­mii care l-au intro­dus în case­le părinţilor lor. Ei bine! Nu este de ajuns să descoperim acest rău în lumi­na Cu­vântului şi să ne sme­rim. Trebuie să acţi­onăm despărţin­du‑ne de el. Aceas­­ta va implica, spre exem­plu, să ne exami­năm obi­ceiu­rile cu o reală seve­ri­tate: cărţile din biblioteca noas­tră, hainele, o­biec­tele de toa­letă..., ca să îndepărtăm fără milă toate lu­cru­rile „stră­ine“. Este o misiune neplăcută, care va dura pro­ba­bil un timp (v.13), dar acesta este preţul pentru reluarea re­laţiilor fericite cu Domnul.