18

Aprilie

DOMNUL să te mustre, Satano! DOMNUL! să te mustre, El care a ales Ierusalimul. Zaharia 3.2

Dumnezeu amintea de şederea Sa în Ierusalim şi de comuniunea cu poporul Său. Dar cum era posibil acest lucru? Dumnezeu este sfânt, dar poporul nu era sfânt şi, mai mult, era sclav, iar Ierusalimul era în mâinile duşmanilor lui Dumnezeu. Iosua, marele preot, reprezentantul poporului în faţa lui Dumnezeu, stătea în faţa îngerului lui Dumnezeu. Satana stătea la dreapta lui ca să-l pârască. El, domnul acestei lumi avea o vorbă de spus cu privire la Iosua şi la tot Israelul. De altfel ţara Canaan, moştenirea poporului lui Dumnezeu, era în posesia Satanei. În Luca 4.6 noi vedem cum Satana vrea să-l dăruiască Domnului Isus toate bogăţiile pământului. „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc."
Prin păcat omul este despărţit de Dumnezeu şi a ajuns sub stăpânirea acestui duşman al lui Dumnezeu, încă de la naştere. Toate încercările de scăpare au eşuat. Sfârşitul este moartea. Dar Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului ci vrea ca să primească viaţa veşnică. Aşa vedem şi în versetul nostru de bază, că Domnul intră în primul rând şi ia cuvântul pentru apărarea lui Iosua: „Domnul să te mustre, Satano." Satana trebuia să tacă, gura i-a fost închisă. Isus Cristos l-a învins pe cel puternic chiar pe crucea de pe Golgota! Şi pentru tine ia cuvântul ca să nu rămâi o jertfă a Satanei. Nu, Dumnezeu ar vrea să te salveze şi să te aducă în comuniune cu El, în veşnica siguranţă. Dar este foarte important cum te porţi faţă de această dragoste a lui Dumnezeu: o primeşti sau o respingi. Hotărârea este o problemă a ta personală. Decide-te azi şi primeşte-L pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitorul şi Salvatorul tău!
Pe pământ există oameni care afirmă că totul se reduce numai la pământ, la ceea ce poţi apuca aici, că totul se reduce numai la materie. În ziua judecăţii vor vedea contrariul, dar va fi prea târziu.