pentru adevărul care rămâne în noi şi va fi cu noi pentru totdeauna:
2 Ioan 1:2
|
16Noiembrie |
Ezra 3.1-13 |
Psalmul 137 ni-i arată pe exilaţii lui Iuda lângă malurile râurilor Babilonului, incapabili să cânte, din cauza tristeţii. Dar acum este Psalmul 126 cel care vorbeşte: Când a întors Domnul pe captivii Sionului ... gura ne era plină de râs şi limba de strigăte de bucurie ... Domnul a făcut mari lucruri pentru noi: suntem bucuroşi (Ps. 126.1-3). Dar nu era aceasta şi o poruncă divină? (Isaia 48.20). Ei celebrează sărbătoarea Corturilor, sărbătoarea bucuriei (în v.11 îi vedem de asemenea cântând). Prima lor grijă se îndreaptă spre altarul Domnului pe care îl aşază pe temelia lui. Motivul lor este demn de remarcat: pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări (v. 3). Frica îi conduce nu la asigurarea propriei protecţii, ci la strângerea în jurul Domnului, El fiind acela care-i va apăra.
Apoi sunt puse fundaţiile noii case. Faptul acesta dă naştere unei ceremonii mişcătoare, în care îşi fac apariţia atât bucuria cât şi lacrimile (vezi Ieremia 33.10, 11). Ce contrast cu primul templu! Acelaşi contrast există şi între începuturile Bisericii, relatate în cartea Fapte, şi slaba mărturie colectivă pe care cei credincioşi o mai pot da în mijlocul ruinei actuale.
Numai o viaţă
Click Bible
Evanghelizare
Unei fetiţe care era la cumpărături cu mama ei i s-au promis la urmă câteva dulciuri. Ea s-a uitat la … citește tot
Mar 14, 2016
Vindecări prin rugăciune, vorbire în limbi, semne şi minuni în lumina Scripturii
H. L. Heijkoop
Viața de credință
Feb 09, 2024
Fiicele lui Ţelofhad
G. C. Willis
Familii din Scriptură
Nu am putea să nu includem în studiul nostru aceste cinci tinere femei: Mahla, Noa, Hogla, Milca si Tirţa, cinci … citește tot
Apr 08, 2016
