Istoria Esterei constituie o naraţiune cu totul distinctă, care poate fi plasată cronologic între capitolele 6 şi 7 ale cărţii Ezra. Pe de o parte, ea îi prezintă pe acei iudei care au rămas în imperiul per­san după întoarcerea unora în Ierusalim (prima întoarcere); pe de altă parte, îl prezintă pe suvera­nul acestui imperiu, puternicul Assuerus (Ahaş­veroş), împre­ună cu cei de la curtea lui. Acest îm­pă­rat este cunoscut istoricilor ca Xerxes, fiul lui Darius. El a rămas celebru prin campania împotriva grecilor, mar­­cată de răsunătoarea înfrângere a flotei lor la Salamina. Daniel 11.2 face aluzie la acest monarh şi la bogăţiile lui.

Petrecerea fabuloasă pe care el o dă în cap. 1 a avut loc înaintea războiului cu Grecia, probabil cu scopul de a‑l pregăti. Totul în acest capitol este marcat de gloria omului, a cărui mândrie nu cunoaşte margini. Deşi un ase­­menea lux nu mai poate fi întâlnit, astăzi totuşi nu lip­sesc manifestările grandioase şi sărbătorile prin care unii oa­meni (sau naţiuni) caută să se preamărească pe ei înşişi şi să-şi eclipseze vecinii. Copilul credincios al lui Dum­nezeu n-are nici o parte în aceste lu­cruri. De ce? Tocmai pentru că puterea, inteligen­ţa, plăcerea şi toleran­ţa (amabi­litatea – v. 8) omului se exaltează aici în mândrie.