14

Ianuarie

Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi! Eclesiastul 11.1

Oamenii mântuiţi pot fi de folos altora în felurite chipuri. Din Cuvântul lui Dumnezeu reiese clar că nu trebuie nu fim niciodată zgârciţi. Ce pildă de dăruire ne dă nouă pentru totdeauna Fiul lui Dumnezeu. El răspândea cu inimă largă binecuvântările, El îi hrănea pe cei înfometaţi, El îi tămăduia pe bolnavi şi în cele din urmă S-a dat pe Sine însuşi ca preţ de răscumpărare pentru mulţi.
„Să nu obosim în facerea binelui, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală” (Gal. 6.9). Marea tragedie nu constă în starea materială a oamenilor, ci în cea spirituală. De aceea avem datoria să-L prezentăm pe Isus, Domnul nostru ca „Pâinea vieţii." Putem face oricând acest lucru, aruncând această Pâine pe apele care înfăţişează „marea popoarelor." Adesea trece atât de mult timp până când un flămând găseşte această Pâine. De aceea să nu ne lăsăm împiedecaţi de împrejurări, ca să răspândim tot mai mult această Pâine. Dumnezeu lasă uneori să vedem roade, acolo unde nici nu ne aşteptăm; şi chiar dacă pe pământ nu le vom vedea, le vom vedea în cer. El a spus: „Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea, şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55.11). Ai mâncat şi tu cititor drag, din această pâine pentru a avea astfel mântuire veşnică?

Isus Cristos, Pâinea vieţii,
E mântuirea sufletului meu.
La Tine nu vine nici un om în zadar
Tu tămăduieşti inima împovărată de păcat,
Eşti Pâine pentru aici, pe pământ,
Hrana sufletului în veci de veci.

Consacraţi-vă viaţa care v-a fost dată, puneţi-o în slujba lui Cristos cu TOATE posibilităţile ei, lucrând la mântuirea semenilor voştri, ca să-i smulgeţi din păcat şi moarte. Dumnezeu nu ne cheamă la lucru pe temeiul priceperii noastre, ci pe al înţelepciunii Lui. Să lucrăm călăuziţi de El prin Duhul Sfânt.