28

Aprilie

DIMINEAŢA

Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea. Psalmi 119:49

Oricare ar fi nevoia ta, vei găsi o făgăduinţă potrivită în Biblie. Eşti slăbit fiindcă drumul e greu, şi te-a obosit? Iată făgăduinţa potrivită: „El dă tărie celui obosit" (Isaia 40:29). Când citeşti o asemenea făgăduinţă, du-te la Cel care ţi-a făcut-o, şi cere-I să se ţină de cuvânt. Îl cauţi pe Christos şi însetezi după părtăşia cu El? Atunci această făgăduinţa va străluci ca o stea:, ferice de cei flămânzi si însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi" (Matei 5:6). înfăţişează-te înaintea troinului de lumină şi nu cere nimic altceva; spune mereu aceleaşi cuvinte: „Doamne, Tu ai spus; fă aşa cum ai spus". Eşti necăjit din cauza păcatului şi împovărat de greutatea nelegiuirilor? Ascultă aceste cuvinte „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile pentru Mine, si nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale" (Isaia 43:25). Nu ai nici un merit prin care să poţi pleda, dar pledează în numele făgăduinţelor Sale, şi El le va împlini. Te temi că nu vei rezista până la capăt şi că, după ce te-ai considerat copil al lui Dumnezeu, vei fi lepădat? Dacă acestea sunt temerile tale, înfăţişează aceste cuvinte înaintea tronului de har şi pledează în numele lor: „pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legământul Meu de pace nu se va clătina" (Isaia 54:10). Dacă ai pierdut sentimentul prezenţei Mântuitorului şi îl cauţi cu inima Îndurerată, aminteşte-ţi această făgăduinţă: „întoarceţi-vă la Mine, si mă voi întoarce si Eu la voi" (Maleahi 3:7). „Pentru o clipă îmi întorsesem faţa de la tine, dar mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică" (Isaia 54:7). Hrăneşte-ţi credinţa cu Cuvântul Domnului, şi Oricare ţi-ar fi nevoile, întoarce-te la Banca Credinţei cu cecul Tatălui tău, şi spune: „aminteşte-ţi de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea".

SEARA

Toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită. Ezechiel 3:7

Există vreo excepţie? Nu, nici una. Chiar seminţia aleasă este descrisă ca având , fruntea încruntată şi inima împietrită". Dacă cei mai buni sunt aşa, cum trebuie să fie cei răi? Gândeşte-te, inimă, care este partea ta din această acuzaţie universală, şi fii gata să-ţi accepţi partea de inimă. Prima vină priveşte neruşinarea, spiritul arogant, lipsa de sfială şi pornirea spre rău. Înainte de convertire, puteam să păcătuiesc şi să nu simt nici o mustrare, să ştiu că sunt vinovat şi să nu mă umilesc, să-mi mărturisesc păcatul fără nici o remuşcare. Să mergi în casa lui Dumnezeu, să pretinzi că te rogi şi că II lauzi, fără să-ţi pese că eşti păcătos, este o nemaipomenită lipsă de respect! Vai, de când m-am născut din nou, m-am îndoit de Domnul pe faţă, am murmurat nemulţumit în prezenţa Sa, L-am slujit cu josnicie, şi am păcătuit fără să-mi pese de urmări! Dacă nu aş fi avut o minte încăpăţânată şi o frunte încruntată, aş fi simţit o teamă sfântă şi m-aş fi căit de tot răul făcut. Vai mie! Fac parte din casa lui Israel. A doua acuzaţie este cea a inimii de piatră, şi nu risc să pledez nevinovat nici aici. Odinioară aveam inima împietrită, şi chiar dacă acum am o inimă de carne, mult din vechea nepăsare a rămas. Moartea lui Isus nu mă afectează cât ar trebui; nu sunt mişcat de ruina semenilor mei, de vremurile tulburi, de supărarea Tatălui ceresc şi de propriile greşeli. O, dacă inima mea s-ar cufunda în durerile morţii Mântuitorului! Dacă m-ar scăpa Dumnezeu de această piatră de moară, de acest trup de moarte! Binecuvântat să fie numele Domnului! Boala nu este incurabilă! Sângele preţios al Mântuitorului este un dizolvant universal, şi mă va înmuia până când inima mea se va topi ca ceara pusă pe foc.