30

Decembrie

Prin El, să aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Evrei 13.15

Noi, prin harul lui Dumnezeu, am fost făcuţi o preoţie sfântă şi aleasă pentru a lăuda pe Domnul Isus. Jertfele de laudă să fie tot timpul pe buzele noastre, tot timpul pregătite de a urca la tronul lui Dumnezeu. Psalmistul spune în Ps. 50.23: „Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte" şi în Ps. 34.1: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme. Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea."
Deci laudele noastre să curgă intens ca un fluviu.
Ca o preoţie sfântă noi nu aducem arderi de tămâie, ci aducem jertfe duhovniceşti de LAUDĂ şi MULŢUMIRE. După ce perdeaua din lăuntrul Templului s-a rupt de sus până jos nu ne-a dat numai posibilitatea vizuală în Sfântă Sfintelor ci ne este deschisă calea de a păşi în adorare înaintea lui Dumnezeu şi acolo să-I aducem jertfe de laudă. Aceasta este plăcerea lui Dumnezeu prin Isus Cristos! Noi am fost aduşi aşa de aproape. Suntem copiii lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi şi în această stare putem să ne apropiem cu o inimă curată, cu un cuget curat, cu o credinţă aleasă, aducând lui Dumnezeu o jertfă plăcută prin Isus Cristos. Aceasta e cea mai înaltă parte a slujbei noastre faţă de Dumnezeu. Aceste jertfe duhovniceşti sunt ca un recul al harului pe care îl savurăm şi al dragostei care e motorul inimii noastre. Inima reflectă totul în mulţumire pentru harul primit şi împreună cu David poate spune: „TOTUL vine de la Tine şi din mâna Ta primim ce să-Ţi aducem” (1 Cron. 29.14).
Cunoşti tu acest loc măreţ şi îl ocupi spre slava Numelui Său?
Este de prisos să căutăm stârnirea simţămintelor fireşti de cucernicie prin felurite mijloace, care sunt în slujba sistemelor şi religiilor oamenilor. Străduinţele care se fac când e vorba să venim cu adorare înaintea lui Dumnezeu, cu ajutorul însuşirilor nesfinţite ale firii pământeşti intră în cadrul „focului străin” (Lev. 10.1; 16.12).