13

Septembrie

Moise a zis: Ah! DOAMNE, trimite pe cine vei vrea să trimiţi. Exodul 4.13

De patru ori s-a împotrivit Moise soliei lui Dumnezeu, de a scoate poporul din Egipt. Întâi era persoana sa în care nu avea încredere. Este bine dacă noi nu ţinem la noi, dar cu patruzeci de ani în urmă Moise era în puterea proprie hotărât pentru această lucrare dar fără succes.
Dumnezeu îi spune acum: „Eu voi fi cu tine" şi aceasta trebuia să-i fie de ajuns deşi Dumnezeu îi dă şi un semn ca poporul să-i slujească. Dar Moise îşi menţine poziţia sa. El este îngrijorat acum că nu va putea spune Numele Celui ce l-a trimis. Aceasta îi dă posibilitatea lui Dumnezeu să se descopere ca: „Eu sunt Cel ce sunt" Cel veşnic, Cel neschimbat, „El este acelaşi ieri şi azi şi în veci." „Acela care este, care a fost şi care va veni." La fel îl găsim în Evanghelia după Ioan pe Domnul nostru prezentându-se ca: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa", „Învierea", „Pâinea vieţii" şi multe altele.
Moise vine acum cu un nou argument şi anume că poporul nu-l va crede că I-a trimis Dumnezeu. Dar şi pentru aceasta Dumnezeu îi dă trei semne: toiagul care devine şarpe, mâna care devine leproasă şi iarăşi sănătoasă şi apa din râu care devine sânge pe pământ. Acestea erau cazuri concrete despre puterea lui Dumnezeu peste Satan, păcat şi moarte. A patra oară Moise se izbeşte de motivul că ar avea o limbă încurcată. Dumnezeu îl îmbărbătează că va fi gura lui, dar totuşi Moise se împotriveşte fără un motiv deosebit. Dumnezeu s-a mâniat şi i-a dat pe Aaron ca ajutor.
A ne da la o parte dinaintea unei mari răspunderi, înseamnă neîncredere în noi înşine şi o adâncă smerenie; dar singurul lucru, care trebuie ştiut este următorul: Ne-a aşezat Dumnezeu pe umeri această răspundere? Dacă da, negreşit că Dumnezeu va fi cu noi ca să ne ajute s-o ducem şi cu El, putem răbda orice. Dumnezeu nu ne cheamă la lucru pe temeiul priceperii noastre ci pe a Lui.