14

Aprilie

DIMINEAŢA

Toţi cei care mă văd îsi bat joc de mine, îsi deschid gura, dau din cap. Psalmi 22:7

Batjocura a fost un ingredient de seamă în alaiul celor care L-au condus pe Domnul. Iuda L-a batjocorit în grădină; marele preot şi scribii au râs de El; Irod l-a considerat neînsemnat; servitorii şi soldaţii L-au pălmuit şi L-au insultat cu brutalitate; Pilat şi gărzile sale i-au ridiculizat regalitatea, şi cât timp a fost pe cruce a fost batjocorit şi insultat prin gesturi şi urlete hidoase. Ridicolul este întotdeauna greu de suportat, dar, când suntem îndureraţi, este atât de crud încât ne sfâşie inima. Imaginează-ţi-L pe Mântuitorul răstignit, sfâşiat de chinuri sufleteşti dincolo de înţelegerea omenească, şi apoi priveşte mulţimea furibundă, înnebunită de beţia uciderii! Cu siguranţă ca vedeau în Cel răstignit doar ceea ce voiau ei să vadă, altfel nu L-ar fi onorat cu atâta dispreţ. Dar, până la urmă, a fost o manifestare a neputinţei răului care domnea în ei, fiindcă tot ce au putut să facă a fost să-L batjocorească. O Isuse, atât de disspreţuit si părăsit de oameni" (Isaia 53:3), cum ai putut muri pentru cei care te-au tratat atât de oribil? Este o taină a dragostei, a iubirii divine uimitoare, a iubirii care întrece orice măsură. Şi noi Te-am dispreţuit înainte de a ne naşte din nou, şi chiar şi acum punem de multe ori lumea pe primul loc. Totuşi, Tu ai sângerat ca să ne vindeci rănile, şi ai murit ca să ne dai nouă viaţă. O, dacă am putea să te aşezăm pe un tron de slavă în inimile tuturor oamenilor! Am vrea să-ţi înălţăm laude peste mări şi ţări, ca să te iubească toţi cei care Te-au respins odată.

Noi, cei creaţi de Tine, Te-am dispreţuit
N-am priceput cât eşti de mare şi slăvit;
Am ascultat vrăjmaşul, care ne-a orbit
Şi Te-am adus până la cruce, să fii răstignit.

SEARA

Bine de cel neprihănit! Lui îi merge bine. Isaia 3:10

Celor neprihăniţi le merge întotdeauna bine! Dacă proorocul ar fi spus „spune-ţi neprihăniţilor că le va merge bine în timpuri de belşug" am fi fost mulţumitori pentru o asemenea binecuvântare, fiindcă belşugul aduce şi multe pericole. Este un dar din cer să fii asigurat contra ispitelor bogăţiei. Dacă ar fi scris „celui neprihănit îi merge bine în timpuri de prigoană", am fi fost mulţumiţi că primim o asemenea făgăduinţă, fiindcă prigonirea este greu de îndurat. Dar când nu este menţionat timpul, înseamnă că este inclusă orice vreme. „Binele" lui Dumnezeu trebuie înţeles întotdeauna în sensul cel mai larg. De la începutul anului şi până la sfârşit, de la primele umbre ale serii până la ivirea zorilor, în toate condiţiile şi în toate împrejurările, celui neprihănit îi va merge bine. Ii merge atât de bine, încât nu există nimic mai bun, fiindcă este bine hrănit; se hrăneşte cu trupul şi sângele lui Isus. Este bine îmbrăcat; poartă haina neprihănirii lui Christos. Este bine adăpostit; locuieşte în Dumnezeu. Este bine căsătorit; sufletul lui este unit prin legăturile căsătoriei cu Christos. Este bine păzit; Domnul este Păstorul lui. Este bine asigurat; cerul este moştenirea sa. Este bine aşezat - ocrotit de dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu îi vorbeşte cu bunătate. Prea iubiţilor, dacă Dumnezeu spune că vă merge bine, pot să vină zece mii de diavoli să spună contrariul, şi le vom râde în faţă. Binecuvântat să fie Dumnezeul care ne ajută să credem în El când totul se întoarce contra noastră! Neprihănitule, întotdeauna îţi merge bine, fiindcă aşa spune Cuvântul. Orice ai vedea, încrede-te în Dumnezeu. Da, încrede-te în autoritatea divină, şi nu lua în seamă ce vezi sau simţi. Cel pe care îl binecuvântează Dumnezeu este cu adevărat binecuvântat, fiindcă El este adevăr şi dreptate şi siguranţă.