20 Februarie
Psalmul 6
Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18).
Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. În acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că L‑a ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintr‑o conştiinţă curată.
Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, Îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca să‑l lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: ţi‑am auzit rugăciunea, ţi‑am văzut lacrimile... te voi scăpa (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintr‑o dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu s‑au schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.
Veşnicia
Click Bible
Evanghelizare
Iată un cuvânt la care foarte puţini oameni se mai gândesc, şi totuşi veşnicia este o realitate cucare mai curând … citește tot
Mar 14, 2016
Ismael
G. C. Willis
Persoane din Scriptură
Înainte de a studia istoria remarcabilă a vieţii lui Iacov, să ne oprim puţin asupra lui Ismael. Viaţa acestuia este … citește tot
Apr 08, 2016
