20 aprilie

PRIN CREDINŢĂ, NU PRIN SIMŢIRE

Cel neprihănit va trăi prin credinţă.

Romani 1.17

„Nu voi muri, ci voi trăi!" zice David. Eu cred în Domnul Dumnezeul meu şi această credinţă îmi va da şi păstra viaţa. Aş vrea să fiu dintre aceia a căror viaţă este din numărul celor neprihăniţi; dar chiar dac-aş fi desăvârşit, n-aş încerca niciodată să mă socotesc neprihănit prin propria mea îndreptăţire, ci aş dori mai bine să mă agăţ de lucrarea Domnului Isus, pentru a nu trăi decât prin credinţa în El şi nimic altceva. Dacă aş fi în stare să-mi dau trupul să fie ars pentru Domnul, nu mă voi încrede în curajul meu, nici în credincioşia mea, ci aş trăi tot prin credinţă.

Este mult mai multă siguranţă şi fericire în a trăi prin credinţă, decât a trăi prin simţămintele sau prin faptele mele. Rămânând lipită de butuc, mlădiţa are o viaţă mai roditoare decât ar avea prin ea însăşi, dacă i-ar fi cu putinţă să trăiască despărţita de butuc, dar aceasta nu-i cu putinţă. A trăi lipiţi de Domnul Isus şi luând totul din El, este cel mai dulce lucru şi - în acelaşi timp - cel mai sfânt. Şi dacă cel mai neprihănit om nu poate trăi decât în acest fel, cu atât mai mult eu, care nu sunt decât un biet păcătos!

Doamne, eu cred; mă încred numai în Tine. Ce altceva pot face? A mă încrede în Tine este viaţa mea şi mă voi lipi de Tine tot mereu, până la sfârşit.