20

Decembrie

Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă. 2 Petru 3.11

După Sfânta Scriptură cei mântuiţi aşteaptă un cer nou şi un pământ nou. Ei sunt învăţaţi că lucrurile văzute vor pieri şi pentru oamenii acestei lumi va începe o mare judecată.
Credincioşii mântuiţi ştiu că atâta timp cât sunt pe acest pământ sunt călători şi străini. De aceea trebuie să fie mai interesaţi de lucrurile viitoare care încă nu se văd. Oare au voie să fugă ca oamenii acestei lumi după lucruri trecătoare, de a-şi aduna comori care în curând vor fi distruse? Desigur că acest lucru nu este spre slava Domnului nostru. Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie mai mult nişte cetăţeni cereşti care au ca ţintă a lor lucrurile veşnice şi durabile şi numai acestea trebuie să umple inima lor. Domnul însuşi cere creştinului să se roage neîncetat, să fie sfânt în umblarea lui şi să lucreze cu râvnă la lucrarea Sa. În încercări el trebuie să stea neclintit şi să primească totul cu mulţumire din mâna Tatălui. Nădejdea vie să umple inima lui că, Domnul va veni în curând în slava Sa. El însuşi Domnul slavei, care I-a răscumpărat prin sângele Său, vrea să fie Centrul atenţiei şi al preocupărilor creştinilor. Comuniunea cu El, o umblare spre slava şi cinstea Sa, să fie totdeauna pe primul plan! Abia atunci va izvorî din inimile noastre laudă, mulţumire şi adorare pentru El. Abia atunci Domnul poate să ne călăuzească ca să fim oameni cu privirea ridicată spre El, care la rândul ei conturează o purtare şi o umblare sfântă şi evlavioasă. Să ne întrebăm fiecare personal dacă se găseşte în fiecare clipă în noi gândul acesta?
Ne putem ruga oare lui Dumnezeu cu sinceritate să trimită fondurile necesare lucrării Sale, atunci când noi înşine ne păstrăm banii pentru scopurile noastre egoiste, în loc să-i folosim pentru lucrare?