În îndărătnicia lui, Ahazia a trimis o a doua căpetenie peste cincizeci ca să-l aducă pe Ilie. Somaţia lui este mai obraznică: „Grăbeşte-te să cobori!“ Ea primeşte acelaşi răspuns cutremurător.

La Carmel, focul n-a căzut din cer asupra celor care asistau, ci asupra jertfei − ima­gine a judecăţii divine că­zând asupra lui Hristos, în vederea aducerii inimii popo­rului Său înapoi la Dum­nezeu. Dar acum, pe acest alt munte, focul trebuie să coboare ca judecată asupra oa­me­nilor răzvrătiţi.

Isus, Jertfa sfântă, a rămas singur să cunoască inten­sitatea mâniei divine. La sfârşitul harului, cei care nu vor fi crezut vor trebui ei înşişi să se su­pună acestei judecăţi neschimbabile, şi aceasta pentru eter­ni­tate (Romani 1.18).

Această zi a judecăţii n-a sosit încă. Din acest motiv, când ucenicii Iacov şi Ioan, referindu-se la această scenă, Îi propun Domnului să coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor, El trebuie să îi mustre aspru (Luca 9.54,55).

Căpetenia peste a treia ceată de cincizeci este probabil unul dintre cei şapte mii despre care Domnul îi vorbise profetului. El vorbeşte cu res­pect, cu umilinţă şi cu afecţiune pentru soldaţii săi. Ilie va merge cu el la împărat, dar numai pentru a-şi repeta cuvânt cu cuvânt mesajul iniţial, care se va împlini curând prin moartea lui Ahazia.