14

Decembrie

Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Ioan 15.16

În ce situaţie intimă îi aduce Domnul Isus pe ucenicii Săi! Îi face părtaşi ai tuturor gândurilor Sale, acţionează faţă de ei ca un Prieten. Citim că Avraam a fost numit „prietenul lui Dumnezeu" şi în această postură a aflat tainele măreţiei şi căile Sale. În Geneza 18 noi citim: „Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?" Apoi a început să-i vorbească, dar nu despre legăturile lui personale ci îl lasă să vadă nu numai prorociile care sunt pentru el şi seminţia sa ci şi lucrurile care aparţin întregii lumi. Acesta a fost un semn anume al prieteniei. Dacă eu cunosc pe cineva bine, dar care încă nu e prietenul meu, atunci îi voi destăinui lucrurile omeneşti care ne privesc pe noi doi ca oameni. Aceasta e tot ce vorbesc cu el. Dar dacă am un prieten bun, atunci îi spun tot ce se petrece în inima mea. În ce legătură intimă ne găsim noi cu Dumnezeu! El ne-a pus deoparte pe deplin pentru El însuşi în completă valoare a lucrării lui Cristos. În felul acesta ne-a înrolat în aceeaşi postură cu Cristos şi ne-a făcut asemănători Lui. Prin această strămutare la sânul Său, Dumnezeu ne descopere imensitatea Sa în acţiune.
Ca prieteni ai Marelui Păstor trebuie să fim bine încredinţaţi că Dumnezeu şi Tatăl nostru are o deosebită satisfacţie pentru aceia care urmează Cuvântul Său refuzând obiceiurile şi formalismul acestei lumi. Domnul dă acelora care merg pe această cale a despărţirii de tot ce este lumesc şi firesc, mărturia plăcerii Sale (Evrei 11.5). Să fim hotărâţi să facem tot ce a zis Domnul (Exodul 24.3) şi niciodată să nu ne luăm după obiceiurile oamenilor în mijlocul cărora locuim doar ca nişte străini şi călători.