30

Aprilie

DIMINEAŢA

Toţi copiii lui Israel au cârtit. Numeri 14:2

Şi între creştinii de astăzi sunt cârtitori, la fel de înverşunaţi ca cei din tabăra lui Israel. Sunt cei care, când se împiedică, cârtesc împotriva încercărilor. Ei întreabă: „de ce sunt atât de nenorocit? Ce am făcut ca să merit atâtea pedepse?" Am ceva să-ţi spun, cârtitorule! De ce murmuri împotriva hotărârilor pe care le ia Tatăl ceresc? Te-ar lovi El mai tare decât meriţi? Gândeşte-te cât de răzvrătit erai odinioară, şi El te-a iertat! Cu siguranţă că, dacă acum consideră că trebuieşti pedepsit, ştie El de ce, şi ar trebui să nu cârteşti. La urma urmei, eşti pedepsit pe măsura păcatelor tale? Gândeşte-te la răul din inima ta, şi apoi la nuiaua care trebuie să te cureţe. Cântăreşte-te, şi vezi câtă zgură se ascunde în aurul tău. Crezi că focul din cuptor este prea puternic? Oare spiritul acesta mândru şi răzvrătit nu demonstrează că inima ta nu este. cu adevărat sfinţită? Nu sumva cuvintele cârtitoare sunt departe de firea blândă şi sfântă a copiilor lui Dumnezeu? Nu este nevoie de o corecţie? Dar dacă vei murmura contra pedepsei, ia aminte, fiindcă soarta cârtitorului este amară. Dumnezeu îi loveşte de două ori pe cei care nu îndură cu răbdare prima lovitură. Află însă un lucru: „El nu mâhneşte cu plăcere, nici nu necăjeşte bucuros pe copiii oamenilor" «Plângeri 3:33). Toate corecţiile Sale vin din dragoste, Ca să te purifice şi să te apropie de El. Cu siguranţă că, dacă vei recunoaşte că pedeapsa vine din mâna Tatălui tău, o vei îndura mai uşor. „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa; Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte copii" (Evrei 12:6-7). „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care aufost nimiciţi de Nimicitorul" (1 Corinteni 10:10).

SEARA

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule! Psalmi 139:17

Atotştiinţa divină nu aduce nici o mângâiere minţilor nesfinţite, dar copiii lui Dumnezeu găsesc în ea belşug de alinare. Dumnezeu se gândeşte întotdeauna la noi. El nu-şi întoarce niciodată faţa de la noi, pentru că ne priveşte întotdeauna. Acest lucru este absolut necesar, fiindcă ar fi îngrozitor să rămânem măcar o clipă fără protecţia Sa. Gândurile Sale sunt întotdeauna blânde, iubitoare, înţelepte, prudente şi prevăzătoare. Ele ne aduc beneficii nemăsurate; de aceea, este o încântare şă ne amintim de ele. Domnul s-a gândit întotdeauna la poporul Său; dovadă este alegerea lor şi legământul de har prin care le-a fost asigurată mântuirea. El se va gândi întotdeauna la ei; o dovedeşte perseverenţa cu care îi conduce în siguranţă, spre odihna finală. In toate umbletele noastre, privirea Străjerului veşnic ne urmăreşte necontenit; nu ieşim niciodată din raza Lui de observaţie. În toate durerile noastre, El ne priveşte neîncetat, şi nici unul din vaietele noastre nu-I este neştiut. In toate chinurile noastre, El ne observă strădaniile şi scrie în cartea Sa toate luptele celor credincioşi. Gândurile Domnului ne urmăresc pe toate cărările şi pătrund până în străfundurile fiinţei noastre. Nici un nerv şi nici un tendon, nici o valvă şi nici o arteră nu este uitată; toate detaliile lumii noastre neînsemnate se află în gândurile marelui Dumnezeu. Dragă cititorule, preţuieşti acest adevăr? Atunci păstrează-1 în inima ta. Nu te lăsa niciodată condus de nebunii filosofi care predică un Dumnezeu impersonal şi vorbesc despre materia de sine existentă şi stătătoare. Domnul trăieşte şi se gândeşte la noi; acesta este un adevăr prea preţios pentru a fi furat. Cunoaşterea unui nobil este atât de valoroasă încât cel care o are se consideră bogat; cu cât mai de preţ este cunoaşterea Regelui Regilor! Dacă Dumnezeu se gândeşte la noi, totul este bine, şi ne putem bucura pe vecie.