Iov
34.16‑37

Prin propriile sale raţionamente, omului îi este imposibil să‑L înţeleagă pe Dumnezeu, deoarece nu‑i are ca termeni de comparaţie decât pe semenii săi. Pentru ca făptura Lui să‑L poată cunoaşte, a fost nevoie ca Dumnezeu Însuşi să Se reveleze pe Sine. Nici chiar inteligenţa noastră nu poate înţelege această descoperire divină. Numai credinţa este în stare. Dumnezeu Se manifestă acum prin Duhul Său. „Nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, ... afară de Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2.11). El îi îndrumă pe credincioşi în tot adevărul (Ioan 16.13).

Instruindu‑l pe Iov, Elihu este o astfel de imagine. El îi arată patriarhului că încercarea de a‑L cunoaşte pe Dumnezeu în lumina propriei experienţe şi a propriilor gânduri (v. 33) l‑a rătăcit complet. N‑a ajuns el să‑L condamne „pe Cel Întrutotuldrept“ (v. 17)?!

Ce ar fi trebuit să facă Iov, în loc să cultive şi să dezvăluie aceste gânduri nepotrivite despre Dumnezeu? Să‑I ceară cu umilinţă: „Ce nu văd, învaţă‑mă (arată‑mi)“ (v. 32). Aceasta este scurta rugăciune pe care fiecare dintre noi ar trebui să I‑o adresăm Domnului în fiecare moment al zilei.