Am admirat calităţile de credinţă şi de depen­denţă manifestate de David în atât de multe si­tu­aţii (şi o dată în plus în v. 19 şi 23, în lup­­ta contra filistenilor). Din nefericire, viaţa lui de familie este departe de a ajunge la acelaşi nivel. În pofida uneia dintre poruncile Domnului adre­­sate spe­cial împăraţilor (Deuteronom 17.17), Da­vid îşi ia multe soţii, întâi la Hebron, apoi la Ieru­sa­lim. Dacă ar fi avut-o numai pe credin­cioasa Abigail de soţie (numele ei semnificând bu­curia tatălui, fiind o prefi­gurare a Bisericii), n-am mai fi întâl­nit trei nume care urmau să devină sursa unei du­reri atât de mari pentru el: Amnon, Absalom şi Adonia (3.2-4).

Războiul contra filistenilor poate fi reluat cu triumf, urmând instrucţiunile Domnului. Înain­tea celei de-a doua bătălii, David şi-ar fi putut spu­ne: ŤSă procedăm ca şi întâia dată, pentru că a­­tunci am reuşit!ť Dar îl veţi remarca, din con­tră, întrebându-L din nou pe Domnul. Şi face foarte bine că întreabă, pentru că răspunsul este cu totul di­ferit. De aceea, să nu ne încredem în propria înţe­lepciune, ci să cerem de la Domnul îndru­ma­rea; atunci vom fi şi noi capabili să câştigăm victoriile pe care El ni le-a pregătit.